Sunt un om cu vocația pierderii

Am avut dintotdeauna vocația pierderii. Inițial, îmi pierdeam câte un creion, o agrafă de păr sau o jucărie. Nimicuri. Lucruri neimportante pe care le pierde orice copil. Nici măcar nu remarcam că le-am pierdut.  Apoi mi-am pierdut tatăl într-o zi caldă de aprilie. Și nici măcar atunci nu am conștientizat durerea pierderii. Și-așa nu îl…

Depresia nu este un moft sau un status pe facebook

De mult voiam să scriu despre depresie, despre cât de invalidantă este o astfel de (hai să-i spunem) experiență, dar parcă până acum cuvintele nu se legau într-o structură coerentă. Poate pentru că nu eram suficient de “vindecată” ca să pot vorbi despre ea. Triggerul meu este “cazul” care a oripilat o țară întreagă și recunosc…

Gând rãzleț

“Ar trebui sã te bucuri!” zice imaginea dezlânatã din oglindã. “De ce sã mã bucur?” întreb eu. “Când tot ce-am trãit au fost doar lacrimi și sânge?” “De lacrimi și sânge. Sã te bucuri! În fiecare zi!” îmi rãspunde ecoul. “Ar trebui sã te bucuri!” șopteste conștiința. “De ce sã mã bucur?” întreb cu sufletul…

Inscripţie pe o uşă de Tudor Arghezi

Când pleci, să te-nsoțească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta, Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept și biruie-n furtună. Când vii, pășește slobod, râzi și cântă. Necazul tău îl uită-ntreg pe prag. Căci neamul trebuie să-ți fie drag Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

L-aţi vãzut cumva pe Moşu’…?

                La început a fost un scâncet. Un scâncet timid transformat în plâns. Şi-apoi prima gurã de aer, trasã într-o lume necunoscutã.  O lume plinã de culori, forme, zgomote, arome... o lume nouã şi misterioasã, atrãgãtoare şi periculoasã. O lume privitã cu ochii tulburi ai celui care se trezeşte smuls dintr-un culcuş în…

Portretul Pasarii-Care-Nu-E – Claude Aveline

“Iata portretul Pasarii-Care-Nu-E. Nu e vina ei ca cel care le face pe toate A uitat sa o faca. Seamana cu multe pasari, fiindca vietuitoarele care nu sunt, seamna cu cele care sunt. Dar cele care nu sunt nu au nume. Iata de ce Pasarea noastra se cheama Pasarea-Care-Nu-E. Si iata de ce e atat…

Îndoialã

  Gânduri, gânduri, numai gânduri peste gene îmi aşterne. Şi citeşte printre rânduri şi-n surâsul dintre perne.   Zale, zale, numai zale peste suflet le aşazã, pentru a-nchide orice cale de-a fi zâmbet, de-a fi razã.   Dac-ar fi sã te cuprind în cãuşul palmei mele unde-ar trebui sã simt dorul nebuniei mele? Irninis Miricioiu

Te-am cãutat…

  Te-am cãutat în gene, lanţuri si cuvinte, şi te-am gãsit în lacrimi şi morminte. Te-am cãutate în ape, visuri şi ninsori, şi te-am gãsit în urme de noroi. Te-am cãutat în zare şi-n balanţã, şi te-am gãsit în clipe de speranţã. Te-am cãutat în nume şi-n adâncuri, şi te-am gãsit pierdut în tine însuţi.…

Zbor frânt

Sunt prea întortocheate drumurile pân’ la tine… pline de spini si neînţelesuri.   Departe eşti, şi  totuşi prea aproape. Prea greu sãpat în carnea neîmplinirii mele.   De mult prea multã rugã, aripa mã doare, şi vaierul meu mut devine cântec. Irninis Miricioiu

Noi suntem zeiţe – Alice Nãstase

  Aritmetica lui Marin Sorescu:  o femeie pe care am iubit-o  plus aceeaşi femeie care nu m-a iubit fac zero.   Arunc cuvinte pe foc, ca sã încãlzesc casa noastrã, pe care nu o vom construi niciodatã.   Stãpâne bun, milos şi chipeş, nu-ţi face pãcatul sã laşi o biatã gravidã flãmândã şi blondã sã…