Scrisoare către tata

De 28 de ani m-ai lăsat singură. Nici n-am apucat să te cunosc prea bine. Amintirile mele legate de tine sunt puține și dureroase. Țin minte atunci când ai venit la școală să mă vezi. Nu o puteai face în altă parte, mama nu îți mai dădea voie. Devenisem cumva câmpul vostru de luptă în…

“Să nu râzi :))” de Raluca Feher. Stai liniştit. Nici n-ai cum

Nu ai cum să râzi atunci când nodul în gât pare să te sufoce şi lacrimile îţi ţâşnesc ca un foc de artificii printre gene. Nu ai cum să râzi atunci când întorci ultima filă a cărţii Ralucăi Feher recent apărută la Editura Trei, pe care o citeşti dintr-o suflare, mai ales dacă aparţii aproape…

Întrebări fără răspuns

E-atâta primăvară-n tine, tată, Că a-nflorit natura înc-o dată. E verde iarăşi totul şi pustiu Eu încă fără tine tot învăţ să fiu. Căci m-ai lăsat copil şi-acum sunt mare Deşi mi-e sufletul aceeaşi întrebare Care mă arde ca lacrima ce curge Ca strigătul din mine ce se frânge. De ce n-ai aşteptat măcar să…

Despre vacanţă, bogăţie şi amintiri

  Cred că aveam vârsta ei atunci când am fost prima dată la mare. O priveam cum aleargă către apă cu mânuţele larg deschise şi cu zulufii castanii dezmierdaţi de vânt. O priveam cum aleargă cu picioruşele ei grăsuţe stârnind mici furtuni de nisip. Îi priveam faţa scăldată de soare şi îi sorbeam din plin…

“Din tata” de Nichita Danilov

  Din tata a rãmas doar foarfecele un foarfece vechi, ruginit, cu care el croia stofa, tãia pieile şi tabla pentru acoperiş îl folosea şi la tunsul oilor (uneori tundea chiar şi norii lãsând cerul golaş sã se prãvale-ntr-o groapã) eu însã mi-l închipuiam tunzând urechile – urechi mari ce izvorãsc din capete omeneşti bovine…