Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti... “A fost odată ca niciodată…” așa încep aproape toate poveștile cu prinți și prințese, cu aventuri nemaivăzute. Și invariabil, orice poveste se încheie cu deja clasicul truism “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De parcă fericirea ar fi inclusă de la sine în pachetul conviețuirii împreună. Însă... Continue Reading →

La mulţi ani…


Mi-aş fi dorit sã fie aici sã o pot strânge în braţe. Sã fug la ea de fiecare datã când greutatea lumii întregi s-a înghesuit pe umerii mei. Sã o vãd ieşind la poartã sã o descuie, în papuci, cu pãrul ei albit de vreme şi cu capotul ei înnodat la brâu. Şi cu acelaşi... Continue Reading →

Dimineaţa iubirii de George Şovu


Te iubesc cum iubesc dimineţile care-mi urcă în vine Pure şi adevărate Ca fiecare cântec închis  în trupul meu! Te iubesc cum iubesc florile ce-şi înalţă culoarea spre ochii unui albastru imens şi greu de strălucire! Te iubesc cum iubesc cerul sprijinit de frunţile noastre ca un cerc uriaş, de senin, Ce ne uneşte visurile!... Continue Reading →

Răscruci


 Viaţa fiecãrui om este o sumã de alegeri. Drumuri mai mici sau mai mari, întortocheate sau pline de hârtoape, drepte sau sinusoidale, asfaltate sau forestiere, toate se întretaie la un moment dat. Unele sunt atât de înguste, încât de-abia ajungi sã te strecori pe ele. Altele sunt late, drepte, fãrã urmã de nor. Nu ştii... Continue Reading →

În loc de “Paşte fericit!”


Trimitem mesaje altora despre lumină, dar noi nu o mai regăsim nici măcar în propriul suflet. Le scriem despre Înviere, dar noi murim puţin pe zi ce trece, uscând orice sevă din interior. Le urăm toate cele bune, fără să înţelegem că fiecare dintre noi este resposabil pentru orice lucru bun care există în viaţa noastră. Pentru sănătate, pentru prosperitate, pentru armonie, pentru fericire. Inclusiv pentru cum alegem să trăim sărbătoarea. Şi mai ales, pentru intervalele cuprinse între zile speciale, de parcă sărbătorile ar permite ideea de exces. Poate că doar în mintea noastră sărbătorile sunt “altfel” raportându-ne la aparenţe, la cotidianul trăit după cutumele unei societăţi tot mai degradate. Pentru că în esenţa lor sunt tot nişte zile pe care doar noi alegem cum le trăim. Fugind de noi înşine sau dându-ne întâlnire cu propriul suflet.

Înţelepciune – Magda Isanos


Înţelepciune este să respiri uşor, şi după lacrimi să zâmbeşti, petalele ce cad din trandafiri şi nu s-aud când mor, să le iubeşti. Priveşte pomii drepţi din bătătură – ei cată totdeauna către cer, şi-n ruga lor cea verde parcă cer, mai multă ploaie, mai puţină ură. Nu te gândi la mâine, nici la ieri.... Continue Reading →

Masculin la puterea feminin


De când mă ştiu, nu mi-au plăcut niciodată parfumurile de damă. Cred că mi se trage de pe vremea când, copil fiind, mă mai jucam cu nişte sticluţe goale de parfum pe care le păstra bunică-mea şi care aveau un miros incert, dulceag-respingător, de aromă cândva atrăgătoare actualmente expirată. Aşadar, alegerea mea inconştientă au fost... Continue Reading →

Joc, joacă, jucării


După un weekend intens dedicat jocurilor de societate, în care am fost pe rând, negustori, amirali, piraţi sau domniţe, am înţeles că joaca face parte din noi. Indiferent că suntem mari sau mici, că suntem părinţi, bunici sau nepoţi. În sufletul nostru, am rămas aceiaşi copii care se jucau cu mingea pe maidan, cu elasticul, cu praştia sau cu tubul cu conuri. Aceiaşi copii mari cărora le este dor de joacă.

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: