Let's talk about...

Învață să spui povești… memorabile


Capra crapă piatra Piatra crapă-n patru Crăpa-i-ar capul caprei în patru Cum a crăpat piatra în patru! Nu-i așa că vi s-a încurcat puțin limba, inclusiv în gând, în timp ce ați citit aceste rânduri? Și v-oți fi întrebat oare ce am pățit de am început cu exercițiile de dicție? Recunosc că mie îmi plac… Continue reading Învață să spui povești… memorabile

Vorbe cu personalitate

Al doilea sezon de “Vorbe cu personalitate”. Invitat: Bernard Minier


Iată că “Vorbe cu personalitate” a ajuns, de astăzi, la al doilea sezon. Un sezon cu foarte mulţi invitaţi din străinătate, din diverse zone cultrale şi artistice, unii dintre ei veniţi pentru prima dată în România. Dar şi un sezon “Remember” pentru oamenii care au lăsat ceva în urma lor şi de care ar trebui… Continue reading Al doilea sezon de “Vorbe cu personalitate”. Invitat: Bernard Minier

My beliefs

România, ţara în care trăim


Magazinul Gusturi româneşti de pe Ion Mihalache, aproape de ora închiderii. Bucureştenii cred cã îl cunosc, ştiu şi faptul cã este deschis sub umbrela Mega Image şi are drept specific produsele româneşti, tot felul de specialitãţi din carne, mezeluri şi brânzeturi. Mie îmi place sã merg la ei din douã considerente: primul ar fi cã… Continue reading România, ţara în care trăim

Being a mom, De weekend

Muzeul interactiv “Mame care ne inspiră” sau o propunere irezistibilă de weekend pentru cei mici


De câte ori nu v-aţi dorit, măcar pentru câteva clipe, să aveţi abilitatea de a crea ceva cu mâinile voastre? Şi aici nu mă refer la scrierea vreunui raport urgent sau a vreunei tocăniţe. Căci acelea fac parte din cotidian şi nu mai reprezintă demult oportunitatea de a accesa propria creativitate. Ci de a coase… Continue reading Muzeul interactiv “Mame care ne inspiră” sau o propunere irezistibilă de weekend pentru cei mici

My beliefs

La mulţi ani…


Mi-aş fi dorit sã fie aici sã o pot strânge în braţe. Sã fug la ea de fiecare datã când greutatea lumii întregi s-a înghesuit pe umerii mei. Sã o vãd ieşind la poartã sã o descuie, în papuci, cu pãrul ei albit de vreme şi cu capotul ei înnodat la brâu. Şi cu acelaşi… Continue reading La mulţi ani…

Jurnal de lectura

“Să nu râzi :))” de Raluca Feher. Stai liniştit. Nici n-ai cum


Nu ai cum să râzi atunci când nodul în gât pare să te sufoce şi lacrimile îţi ţâşnesc ca un foc de artificii printre gene. Nu ai cum să râzi atunci când întorci ultima filă a cărţii Ralucăi Feher recent apărută la Editura Trei, pe care o citeşti dintr-o suflare, mai ales dacă aparţii aproape… Continue reading “Să nu râzi :))” de Raluca Feher. Stai liniştit. Nici n-ai cum

Things to remember, Vineri in poeme

Inscripţie pe o uşă de Tudor Arghezi


Când pleci, să te-nsoțească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta, Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept și biruie-n furtună. Când vii, pășește slobod, râzi și cântă. Necazul tău îl uită-ntreg pe prag. Căci neamul trebuie să-ți fie drag Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

My beliefs

A fi români sau a nu fi


Cu toţii tânjim la un stil de viaţã mai bun, aşa cum reuşim sã îl cunoaştem prin ochii turistului atunci când ajungem sã plecãm în strãinãtate. Ei au autostrãzi. Noi n-avem. Ei au locuri de muncã remunerate conform pregãtirii. Noi avem profesori care devin paznici de noapte şi medici care trãiesc dintr-un salariu de mizerie încercând sã salveze vieţi fãrã sã aibã cu ce. Ei au salarii mari care le permit sã nu se gândeascã la ziua de mâine. Noi stãm în fiecare zi cu ochii pe preţuri pentru a ne calcula traiul de zi cu zi. Ei au perspective. Noi încercãm cu greu sã supravieţuim. La ei existã reguli respectate. Noi nu reuşim sã ne creãm propriile reguli, fãrã a ne mai gândi sã le şi respectãm. Ei ştiu sã îşi aprecieze valorile. Noi le ignorãm pânã când ajung fie sã-şi caute un viitor departe de graniţe, fie se pierd în anonimat, fie mor. Ei sunt ei. Noi suntem noi.

Teatru

Călătoria urşilor panda prin prezent şi prin noi înşine


 Ajungând întâmplător la Unteatru, m-am bucurat să observ că în stagiunea curentă încă se mai joacă una dintre piesele care mie mi-au rămas adânc în suflet, poate şi pentru că acum mulţi ani am scris o critică a textului lui Matei Vişniec la “Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o… Continue reading Călătoria urşilor panda prin prezent şi prin noi înşine

Being a mom, Concurs, Despre...

Despre copilărie… (şi un mic concurs)


Când mă gândesc la copilărie nu ştiu de ce,  dar mi se umplu ochii de lacrimi. Din când în când simt gustul cireşelor din curtea bunică-mii, dar nu coapte şi suculente, ci mai mult verzi când tocmai se pregătesc să dea în pârg. Mi-aduc aminte de jocurile nesfârşite cu toţi copiii de pe stradă atunci… Continue reading Despre copilărie… (şi un mic concurs)