Sunt un om cu vocația pierderii

Am avut dintotdeauna vocația pierderii. Inițial, îmi pierdeam câte un creion, o agrafă de păr sau o jucărie. Nimicuri. Lucruri neimportante pe care le pierde orice copil. Nici măcar nu remarcam că le-am pierdut.  Apoi mi-am pierdut tatăl într-o zi caldă de aprilie. Și nici măcar atunci nu am conștientizat durerea pierderii. Și-așa nu îl…

Eleganța ariciului de Muriel Barbery (recenzie)

Despre arici se spune că sunt sfătuitorii lui Dumnezeu. Purtători ai inteligenței supreme, aricii sunt cei care pun ordine în succesiunea zilelor, fiind liantul între zi și noapte, dintre lumea văzută și cea nevăzută, dintre suprafață și adâncime. Un simbol deloc de neglijat, ales cu infinită grijă de scriitoarea Muriel Barbery pentru a da titlul…

“Bucură-te, bucură-te, fiindcă nici nu ştii cât e de târziu”. Stela Popescu sau la joie de vivre

Și pentru Stela Popescu... a fost prea târziu. Dispariția ei fulgerătoare pe 22 noiembrie 2017 i-a șocat pe toți cei care au îndrăgit-o pe actrița mereu surâzătoare. Pentru că doar cu o zi înainte să părăsească această lume, urcase pe scenă pentru publicul ei. Pentru că, la aproape 82 de ani, își păstrase vitalitatea și…

O clipă de inefabil. Cu Adrian Păunescu

Speram sã nu ajung sã scriu niciodatã despre poetul Adrian Pãunescu la trecut. În mintea mea, de om care l-a cunoscut ca profesor, dar şi în calitate de invitat al emisiunii Din arhiva TVR, el continuã sã trãiascã şi acum, în clipa aceasta, când scriu aceste rânduri, la aproape 12 ani de la trecerea lui în…

Un actor pentru o viață: Dan Condurache

Misterios și elegant. O voce profundă, gravă, ce uneori, stârnește fiori. Inflexiuni atent meșteșugite ce se armonizează cu starea transmisă ascultătorului. Vrajă. Este un actor pentru care meseria este mai mult decât o vocație. Este a doua natură. Pentru că intuiția sa profundă îl fac să intre cu foarte mare ușurință și în pielea unor…

Așa a fost el… unic. Drum lin în lumină, Valentin Uritescu!

Uneori, chiar cred că sunt printre oamenii norocoși. Cu adevărat norocoși, deși mai am momente când mă plâng de viața mea, mi se pare anostă și lipsită de culoare. Dar mai vine câte o zi (neagră) ca asta când mă izbește câte o veste care mă zdruncină din temelii și mă face să văd adevărul:…

Premiile sunt pentru părinți. Copiii n-au nevoie de premii. Copiii au nevoie de iubire

A curs multă cerneală virtuală zilele acestea în online pe tema premiilor, serbărilor și performanțelor școlare. Și da, am citit fiecare postare pentru că m-a interesat, dincolo de experiența personală, motivația din spatele acelei postări. Unii erau mîndri de copiii lor care defilau cu coroniță, chiar dacă de-abia terminaseră clasa pregătitoare sau de ce nu,…

George Motoi și revelația experienței netrăite

Poate una dintre cele mai tulburătoare întâlniri pe care le-am trăit vreodată. Unul dintre oamenii care mi-au rămas adânc întipăriți în suflet. Prin candoare, eleganță, profunzime. Și poate una dintre marile mele... greșeli. L-am invitat pe maestrul George Motoi la un interviu, în direct, în cadrul emisiunii pe care o realizam atunci. Un interviu pe…

Depresia nu este un moft sau un status pe facebook

De mult voiam să scriu despre depresie, despre cât de invalidantă este o astfel de (hai să-i spunem) experiență, dar parcă până acum cuvintele nu se legau într-o structură coerentă. Poate pentru că nu eram suficient de “vindecată” ca să pot vorbi despre ea. Triggerul meu este “cazul” care a oripilat o țară întreagă și recunosc…

Scrisoare către tata

De 28 de ani m-ai lăsat singură. Nici n-am apucat să te cunosc prea bine. Amintirile mele legate de tine sunt puține și dureroase. Țin minte atunci când ai venit la școală să mă vezi. Nu o puteai face în altă parte, mama nu îți mai dădea voie. Devenisem cumva câmpul vostru de luptă în…