Sunt prea întortocheate drumurile
pân’ la tine…
pline de spini
si neînţelesuri.
Departe eşti,
şi totuşi prea aproape.
Prea greu sãpat în carnea neîmplinirii mele.
De mult prea multã rugã,
aripa mã doare,
şi vaierul meu mut
devine cântec.
Irninis Miricioiu
frumos! ai constientizat?
are sfarsit?
zborul? niciodata.