Inscripţie pe o uşă de Tudor Arghezi


Când pleci, să te-nsoțească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta, Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept și biruie-n furtună. Când vii, pășește slobod, râzi și cântă. Necazul tău îl uită-ntreg pe prag. Căci neamul trebuie să-ți fie drag Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

Daruri de Magda Isanos


Dacă am fi măcar din când în când conştienţi cât de bogaţi suntem… şi în ce constă adevărata bogăţie… Tu esti în inima mea ca un dar neaşteptat şi mult prea scump, pe care îl cercetez mirată iar şi iar, cu-aceeaşi nesecată desfătare. Esti tainica-mi putere şi mândrie, de când te ştiu mi-i cerul mai... Continue Reading →

Psalm – Tudor Arghezi


Deşi poate ar fi trebuit să mă întâlnesc cu acest psalm pe băncile şcolii sau în facultate, recunosc că nu a avut cu adevărat rezonanţă decât mult mai târziu, în primii mei ani în TVR, în redacţia Jurnalului Cultural de pe atunci. Trecând de la ştiri culturale la Redacţia Religie am realizat o bucată de... Continue Reading →

Înţelepciune – Magda Isanos


Înţelepciune este să respiri uşor, şi după lacrimi să zâmbeşti, petalele ce cad din trandafiri şi nu s-aud când mor, să le iubeşti. Priveşte pomii drepţi din bătătură – ei cată totdeauna către cer, şi-n ruga lor cea verde parcă cer, mai multă ploaie, mai puţină ură. Nu te gândi la mâine, nici la ieri.... Continue Reading →

Doamne, dacă-mi eşti prieten


m auzit-o prima dată recitată de Florin Piersic în emisiunea pe care o moderam atunci. Acceptase invitaţia noastră şi recunosc că aveam super emoţii, crezând că voi apuca să spun doar “bună ziua” şi “la revedere”. Şi totuşi nu a fost aşa. Am avut parte de o întâlnire memorabilă cu un Florin Piersic nostalgic, însă cu aceeaşi vervă inconfundabilă, un Florin Piersic sensibil care a povestit o mulţime de lucruri din tinereţea lui şi care a recitat, printre altele, şi poezia lui Spiridon Popescu. Una dintre cele mai frumoase, cred eu.

Quadriga – Nichita Stãnescu


Ieri a fost Ziua Internaţională a Poeziei . Prinsă cu Super Blogul nu am mai apucat să postez unul dintre poemele mele preferate. Bineînţeles… Nichita… şi dacă tot este vineri şi în general citim tot mai puţină poezie, de ce nu am inaugura o rubrică săptămânală în care să ne acordăm răgazul de a visa... Continue Reading →

Cânt – Magda Isanos


Cânt ca privighetorile oarbe. Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mã soarbe. Atât de sus ne-nãlţãm câteodatã... Sufletu-mi arde de-o flacãrã înfricoşatã. Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu, aşa arde sufletul meu. Cred în zâne, în sfinţi şi minuni; prieteni, nu-mi împletiţi cununi. Cântecul e-n mine ca-n voi tãcerea; îi bãnuiesc uneori puterea,... Continue Reading →

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: