O poveste... E searã și frigul parcă e tot mai pătrunzător. Atmosfera închisă de decembrie devine ușor, ușor, apăsătoare. Mai sunt doar câteva ore pânã când se schimbã anul. Lumea se pregãteşte de Revelion. Doamnele îşi scot din dulapuri rochiile decoltate, îşi încalţã sandalele cu toc cui şi pun în obraji ultima urmã de fard menitã… Continue reading Cum am devenit invizibilă în mijlocul orașului
Recunosc că în toamna anului trecut, atunci când a avut loc ediția anterioară a Super Blog la care nu puteam din motive obiective să particip, mi-a lipsit ceva. Nu știu dacă era vorba de efervescența competiției, de permanentul imbold de a găsi idei creative pe diverse teme sau de faptul că, dincolo de concurs în… Continue reading Spring Super Blog 2020 – Let the show begin!
Simţeam cum încep să îmi tremure mâinile. Întâi încet, aproape imperceptibil, apoi din ce în ce mai tare, până când parcă nu le mai puteam controla. Inima începuse şi ea un trap nebunesc de parcă toată lumea ar fi fost cuprinsă într-o bătaie. Asemenea emoţii nu am mai avut niciodată. Emoţii pe care le simţi… Continue reading Final de Super Blog, un loc pe podium şi o experienţă dincolo de cuvinte
O poveste dintr-o provocare A fost odată ca niciodată un baieţel care iubea pizza şi pasărea dodo. O ştiţi, este cea aflată pe cale de dispariţie pe insula Mauritius. Doar că timpul a trecut, băieţelul a crescut mare şi a trebuit, aşa cum fac toţi oamenii, să îşi aleagă o carieră. S-a întreptat către IT,… Continue reading Un blog neobişnuit şi leapşa provocărilor
Arhiva personala Sunt unele lucruri care se petrec o singură dată în viaţă. Lucruri pe care dacă le-ai repeta, nu ar mai avea acelaşi farmec şi nici aceleaşi înţelesuri. Se întâmpla acum vreo 10 ani când, îndrăgostită fiind de maşina mea, am hotărât să nu ratez niciun curs/eveniment organizat de BMW, tocmai pentru a învăţa… Continue reading Once in a lifetime…
Într-unul dintre filmele mele preferate, “Jeux d’enfants” (sau “Love me if you dare”, după titlul său american), personajul principal Sophie, copil fiind, interpretată magistral de Marion Cotillard, este întrebată la un moment dat ce îşi doreşte să devină când va fi mare. Ştiţi deja, banala întrebare adresată tuturor copiilor la un moment dat, de parcă… Continue reading Mi-ar fi plăcut să fiu…
Ţin minte că în fiecare toamnă, era un moment când afară era mai cald decât în casă. Şi asta pentru că nopţile fiind tot mai reci şi zilele din ce în ce mai răcoroase, construcţia în sine ajungea să reţină tot mai puţină căldură. Mă trezeam dimineaţa şi recunosc că îmi lua ceva timp până… Continue reading Trecut. Viitor. Acasă
Ţin minte că era o zi ploiasă de toamnă atunci când am ajuns împreună cu mama în faţa unei porţi impunătoare aflate pe o străduţă liniştită din Vatra Luminoasă. Era weekend şi în loc să mă fi bucurat că am venit la Bucureşti pentru două zile, eu trebuia să merg la meditaţie. Încă una, pe… Continue reading Dacă timpul ar avea frunze…
Ce ai face dacă într-o zi nu ar mai răsări soarele? Ce ai face dacă te-ai trezi într-o zi că timpul a încetat sa mai curgă? Că este doar un întuneric etern şi în absenţa răsăritului, nici clepsidra nu îşi mai măsoară nisipul? Oare cum ţi-ai continua viaţa? Poate că te-ai comporta ca unul dintre… Continue reading Utopia unei lumi fără reclame
Deşi ultima postare de aici anunţa cu surle şi trâmbiţe lansarea blogului irninismiricioiu.ro şi faptul că urma să şterg acest prim blog, iată că tot la el revin după mai bine de 6 ani de la ultima postare. Nu mă întrebaţi ce s-a întâmplat cu blogul .ro, este o poveste lungă şi întortocheată. Dacă voi… Continue reading Am revenit! Cu forţe proaspete şi noi provocări! Cum ar fi … SuperBlog!
Irninis Miricioiu 