A curs multă cerneală virtuală zilele acestea în online pe tema premiilor, serbărilor și performanțelor școlare. Și da, am citit fiecare postare pentru că m-a interesat, dincolo de experiența personală, motivația din spatele acelei postări. Unii erau mîndri de copiii lor care defilau cu coroniță, chiar dacă de-abia terminaseră clasa pregătitoare sau de ce nu,… Continue reading Premiile sunt pentru părinți. Copiii n-au nevoie de premii. Copiii au nevoie de iubire
De mult voiam să scriu despre depresie, despre cât de invalidantă este o astfel de (hai să-i spunem) experiență, dar parcă până acum cuvintele nu se legau într-o structură coerentă. Poate pentru că nu eram suficient de “vindecată” ca să pot vorbi despre ea. Triggerul meu este “cazul” care a oripilat o țară întreagă și recunosc… Continue reading Depresia nu este un moft sau un status pe facebook
Nu cred că ai nevoie de o zi anume pentru a sărbători cititul. De când mă știu, cărțile au făcut parte din viața mea, reprezentând acea zonă de confort în care m-am regăsit în clipe de restriște. De mică am visat să am biblioteca mea. Și încă de când am început să strâng primii bani… Continue reading Despre Ziua Internațională a Cărții, cadouri de la edituri și colapsul pieței de carte
Capra crapă piatra Piatra crapă-n patru Crăpa-i-ar capul caprei în patru Cum a crăpat piatra în patru! Nu-i așa că vi s-a încurcat puțin limba, inclusiv în gând, în timp ce ați citit aceste rânduri? Și v-oți fi întrebat oare ce am pățit de am început cu exercițiile de dicție? Recunosc că mie îmi plac… Continue reading Învață să spui povești… memorabile
O poveste dintr-o provocare A fost odată ca niciodată un baieţel care iubea pizza şi pasărea dodo. O ştiţi, este cea aflată pe cale de dispariţie pe insula Mauritius. Doar că timpul a trecut, băieţelul a crescut mare şi a trebuit, aşa cum fac toţi oamenii, să îşi aleagă o carieră. S-a întreptat către IT,… Continue reading Un blog neobişnuit şi leapşa provocărilor
O seară obişnuită ca oricare alta. În general, după o zi agitată în care înghesui zilnic o mulţime de activităţi, îmi place să mă uit la un film sau să citesc ceva. Acum însă parcă nu aveam neapărat chef nici de una, nici de alta. Aşa că frunzăream site-uri la întâmplare, fără niciun scop anume.… Continue reading În vacanţă “Romania is my country”
După un weekend intens dedicat jocurilor de societate, în care am fost pe rând, negustori, amirali, piraţi sau domniţe, am înţeles că joaca face parte din noi. Indiferent că suntem mari sau mici, că suntem părinţi, bunici sau nepoţi. În sufletul nostru, am rămas aceiaşi copii care se jucau cu mingea pe maidan, cu elasticul, cu praştia sau cu tubul cu conuri. Aceiaşi copii mari cărora le este dor de joacă.
-Ai reuşit? -Nu. S-a înţepenit fermoarul. Şi oricât trag de el, nu merge! -Of, fir-ar! Mai încearcă o dată! oftez eu în timp ce inspir adânc şi încerc să îmi sug burta cât pot, doar doar oi încăpea în minunata rochie de dantelă pe care am visat că o voi purta în ziua cea mare.… Continue reading Perfect fit
Am crescut într-o casă care, deşi construită în 1950, fascina orice vizitator care avea prilejul să îi calce pragul. Nu prin impozanţă, nici prin stilul pompos de amenajare, ci prin căldura pe care o emana, prin toate micile detalii care o făceau unică şi atât de “acasă”. Fototapetul din bucătărie. Intâi cu o cărăruie pierdută… Continue reading De la casă la acasă
Irninis Miricioiu 