Magdalena Săvescu Aveam cele mai frumoase caiete. Şi asta nu pentru cã scriam eu frumos. Da, poate cã scriam, cât de frumos poate scrie un copil în clasele a II-a, a III-a, sau a IV-a. Şi nici pentru cã aş fi avut cine ştie ce caiete. Pe vremea aceea (iatã cã am ajuns sã spun… Continue reading Amintiri într-o oglindă spartă
Tag: dor
La mulţi ani…
Mi-aş fi dorit sã fie aici sã o pot strânge în braţe. Sã fug la ea de fiecare datã când greutatea lumii întregi s-a înghesuit pe umerii mei. Sã o vãd ieşind la poartã sã o descuie, în papuci, cu pãrul ei albit de vreme şi cu capotul ei înnodat la brâu. Şi cu acelaşi… Continue reading La mulţi ani…
Dimineaţa iubirii de George Şovu
Te iubesc cum iubesc dimineţile care-mi urcă în vine Pure şi adevărate Ca fiecare cântec închis în trupul meu! Te iubesc cum iubesc florile ce-şi înalţă culoarea spre ochii unui albastru imens şi greu de strălucire! Te iubesc cum iubesc cerul sprijinit de frunţile noastre ca un cerc uriaş, de senin, Ce ne uneşte visurile!… Continue reading Dimineaţa iubirii de George Şovu
Întrebări fără răspuns
E-atâta primăvară-n tine, tată, Că a-nflorit natura înc-o dată. E verde iarăşi totul şi pustiu Eu încă fără tine tot învăţ să fiu. Căci m-ai lăsat copil şi-acum sunt mare Deşi mi-e sufletul aceeaşi întrebare Care mă arde ca lacrima ce curge Ca strigătul din mine ce se frânge. De ce n-ai aşteptat măcar să… Continue reading Întrebări fără răspuns
Dacă timpul ar avea frunze…
Ţin minte că era o zi ploiasă de toamnă atunci când am ajuns împreună cu mama în faţa unei porţi impunătoare aflate pe o străduţă liniştită din Vatra Luminoasă. Era weekend şi în loc să mă fi bucurat că am venit la Bucureşti pentru două zile, eu trebuia să merg la meditaţie. Încă una, pe… Continue reading Dacă timpul ar avea frunze…
“Din tata” de Nichita Danilov
Din tata a rãmas doar foarfecele un foarfece vechi, ruginit, cu care el croia stofa, tãia pieile şi tabla pentru acoperiş îl folosea şi la tunsul oilor (uneori tundea chiar şi norii lãsând cerul golaş sã se prãvale-ntr-o groapã) eu însã mi-l închipuiam tunzând urechile – urechi mari ce izvorãsc din capete omeneşti bovine… Continue reading “Din tata” de Nichita Danilov
Dor de tine
M-am prins in propria-mi capcana iscata intre doua lumi. Tu esti departe, eu sunt departe in goana cailor, un inger mut s-a inaltat. Am crezut ca dincolo de nori mai e ceva. Nestiind ca de fapt tu ai luat totul pana si ingerul zdrobit de copitele cailor. Si lacrima care a… Continue reading Dor de tine
Meditaţie
Nu sunt un înger ce îşi întinde aripile în jurul tãu ca sã te spele de pãcate. Nu sunt o lacrimã ce se prelinge pe-un obraz fierbinte de atâta aşteptare. Nu sunt o mânã-ncremenitã-ntr-un gest frânt de nepãsarea ta. Nu sunt drumul ce se-aşterne paşilor tãi mult prea grãbiţi în… Continue reading Meditaţie
Îndoialã
Gânduri, gânduri, numai gânduri peste gene îmi aşterne. Şi citeşte printre rânduri şi-n surâsul dintre perne. Zale, zale, numai zale peste suflet le aşazã, pentru a-nchide orice cale de-a fi zâmbet, de-a fi razã. Dac-ar fi sã te cuprind în cãuşul palmei mele unde-ar trebui sã simt dorul nebuniei mele? Irninis Miricioiu
Te-am cãutat…
Te-am cãutat în gene, lanţuri si cuvinte, şi te-am gãsit în lacrimi şi morminte. Te-am cãutate în ape, visuri şi ninsori, şi te-am gãsit în urme de noroi. Te-am cãutat în zare şi-n balanţã, şi te-am gãsit în clipe de speranţã. Te-am cãutat în nume şi-n adâncuri, şi te-am gãsit pierdut în tine însuţi.… Continue reading Te-am cãutat…