Archive

Posts Tagged ‘dor’

“Din tata” de Nichita Danilov

July 10, 2012 Leave a comment

 

Din tata a rãmas doar

foarfecele

un foarfece vechi, ruginit,

cu care el croia stofa,

tãia pieile şi tabla pentru acoperiş

îl folosea şi la tunsul oilor

(uneori tundea chiar şi norii

lãsând cerul golaş

sã se prãvale-ntr-o groapã)

eu însã mi-l închipuiam

tunzând urechile –

urechi mari ce izvorãsc din capete omeneşti

bovine sau porcine –

în urma lui rãmâneau mormane de „frunzã şi iarbã”

pe care mama le punea la uscat,

pe acoperişul şurei

dar şi pe sfoara întinsã în cerdac,

frunza se zvânta,

iarba prindea o culoare ruginie –

(visul lui rãmas neîmplinit

era sã croiascã

din urechi de cal

uniforme pentru unitatea de infanterie)

 

Nichita Danilov…Frunza se zvânta,

iarba prindea culoare ruginie,

un foşnet ciudat se rãspândea

prin unghere

şi toatã casa se umplea

de sunete şi glasuri

pe care le auzeau doar

cãrãmizile din pereţi

doar golurile dintre ele –

glasuri şi miresme venite

din alte vremuri

ce pâlpâiau în semiîntuneric

stingându-se odatã

cu mucurile de ţigarã,

odatã cu lumânãrile şi candela

aprinsã lângã icoanã…

apoi se instala liniştea

o linişte deplinã

o linişte de mormânt

în care nu se auzea niciun sunet

prezent, trecut sau viitor

 

…Da, din tata a rãmas doar foarfecele

un foarfece imens

ce cântãreşte

exact şase sute şaizeci şi şase de grame

şi pe care noi l-am închis

cu grijã în dulap,

lângã rochia de nuntã a mamei

tãiatã în fâşii… şi uniforma sa militarã…

 

 

Advertisements

Dor de tine

November 1, 2010 5 comments

 

M-am prins in propria-mi capcana

                  iscata intre doua lumi.

Tu esti departe, eu sunt departe

in goana cailor, un inger mut s-a inaltat.

 

Am crezut ca dincolo de nori

               mai e ceva.

Nestiind ca de fapt tu ai luat totul

pana si ingerul zdrobit de copitele cailor.

 

Si lacrima care a curs atunci

          pe obrazul de marmura

al umbrei din oglinda trecutului

s-a spart intr-o mie de cioburi.

          S-a recompus in imaginea ta.

Irninis Miricioiu

Meditaţie

October 29, 2010 2 comments

 

Nu sunt un înger ce îşi întinde aripile în jurul tãu

            ca sã te spele de pãcate.

Nu sunt o lacrimã ce se prelinge pe-un obraz

            fierbinte de atâta aşteptare.

Nu sunt o mânã-ncremenitã-ntr-un gest

            frânt de nepãsarea ta.

Nu sunt drumul ce se-aşterne paşilor tãi

            mult prea grãbiţi în depãrtarea lor.

Nu sunt nisipul din clepsidrã ce uitã sã curgã

            atunci când doar vidul mai e între noi.

Nu sunt sãrutul de rãmas bun

            furat unei clipe iluzorii.

Nu sunt trecutul, nu sunt viitorul.

Sunt doar eu… şi toate la un loc.

Irninis Miricioiu

Îndoialã

October 27, 2010 2 comments

 

Gânduri, gânduri, numai gânduri

peste gene îmi aşterne.

Şi citeşte printre rânduri

şi-n surâsul dintre perne.

 

Zale, zale, numai zale

peste suflet le aşazã,

pentru a-nchide orice cale

de-a fi zâmbet, de-a fi razã.

 

Dac-ar fi sã te cuprind

în cãuşul palmei mele

unde-ar trebui sã simt

dorul nebuniei mele?

Irninis Miricioiu

Te-am cãutat…

September 26, 2010 4 comments

 

Te-am cãutat în gene, lanţuri si cuvinte,

şi te-am gãsit în lacrimi şi morminte.

Te-am cãutate în ape, visuri şi ninsori,

şi te-am gãsit în urme de noroi.

Te-am cãutat în zare şi-n balanţã,

şi te-am gãsit în clipe de speranţã.

Te-am cãutat în nume şi-n adâncuri,

şi te-am gãsit pierdut în tine însuţi.

Te-am cãutat în şoapte şi-n tristeţe

şi te-am gãsit în vechile poveţe.

Te-am cãutat în mustul cel dintãi

şi te-am gãsit în ritmul din bãtãi.

Te-am cãutat în zgomot şi ruine

şi te-am gãsit în dragostea din mine.

Te-am cãutat pe drumul nesfârşit.

Te-am cãutat… dar nu te-am mai gãsit.

Irninis Miricioiu

De-abia plecaseşi…Tudor Arghezi

August 29, 2010 1 comment

 

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Nu

July 8, 2010 3 comments

Nu-mi plac dimineţile înnorate,

în care ma trezesc mai departe

de mine însãmi, de tine,

de noi.

 

Nu-mi plac dupã-amiezile nãucitoare

în care alerg dupã mirosul unui chibrit aprins,

dupã emoţia unei clipe trecute,

dupã o lacrimã.

 

Nu-mi plac nopţile însingurate,

în care timpul devine nesfârşit,

în care bãtaia mea de inimã

nu e completatã de a ta.

 

Nu-mi plac mãştile

pe care mi le smulgi, una câte una,

fãrã sã mai existe,

vreun drum înapoi.

 

Nu-mi place sã fiu eu însãmi,

atât de goalã, atât de închisã,

atât de lipsitã de tine.

Irninis Miricioiu

%d bloggers like this: