Sunt un om cu vocația pierderii

Am avut dintotdeauna vocația pierderii. Inițial, îmi pierdeam câte un creion, o agrafă de păr sau o jucărie. Nimicuri. Lucruri neimportante pe care le pierde orice copil. Nici măcar nu remarcam că le-am pierdut.  Apoi mi-am pierdut tatăl într-o zi caldă de aprilie. Și nici măcar atunci nu am conștientizat durerea pierderii. Și-așa nu îl…

Amintiri într-o oglindă spartă

Magdalena Săvescu Aveam cele mai frumoase caiete. Şi asta nu pentru cã scriam eu frumos. Da, poate cã scriam, cât de frumos poate scrie un copil în clasele a II-a, a III-a, sau a IV-a.  Şi nici pentru cã aş fi avut cine ştie ce caiete. Pe vremea aceea (iatã cã am ajuns sã spun…

La mulţi ani…

Mi-aş fi dorit sã fie aici sã o pot strânge în braţe. Sã fug la ea de fiecare datã când greutatea lumii întregi s-a înghesuit pe umerii mei. Sã o vãd ieşind la poartã sã o descuie, în papuci, cu pãrul ei albit de vreme şi cu capotul ei înnodat la brâu. Şi cu acelaşi…

Dimineaţa iubirii de George Şovu

Te iubesc cum iubesc dimineţile care-mi urcă în vine Pure şi adevărate Ca fiecare cântec închis  în trupul meu! Te iubesc cum iubesc florile ce-şi înalţă culoarea spre ochii unui albastru imens şi greu de strălucire! Te iubesc cum iubesc cerul sprijinit de frunţile noastre ca un cerc uriaş, de senin, Ce ne uneşte visurile!…

Întrebări fără răspuns

E-atâta primăvară-n tine, tată, Că a-nflorit natura înc-o dată. E verde iarăşi totul şi pustiu Eu încă fără tine tot învăţ să fiu. Căci m-ai lăsat copil şi-acum sunt mare Deşi mi-e sufletul aceeaşi întrebare Care mă arde ca lacrima ce curge Ca strigătul din mine ce se frânge. De ce n-ai aşteptat măcar să…

Dacă timpul ar avea frunze…

Ţin minte că era o zi ploiasă de toamnă atunci când am ajuns împreună cu mama în faţa unei porţi impunătoare aflate pe o străduţă liniştită din Vatra Luminoasă. Era weekend şi în loc să mă fi bucurat că am venit la Bucureşti pentru două zile, eu trebuia să merg la meditaţie. Încă una, pe…

“Din tata” de Nichita Danilov

  Din tata a rãmas doar foarfecele un foarfece vechi, ruginit, cu care el croia stofa, tãia pieile şi tabla pentru acoperiş îl folosea şi la tunsul oilor (uneori tundea chiar şi norii lãsând cerul golaş sã se prãvale-ntr-o groapã) eu însã mi-l închipuiam tunzând urechile – urechi mari ce izvorãsc din capete omeneşti bovine…

Dor de tine

  M-am prins in propria-mi capcana                   iscata intre doua lumi. Tu esti departe, eu sunt departe in goana cailor, un inger mut s-a inaltat.   Am crezut ca dincolo de nori                mai e ceva. Nestiind ca de fapt tu ai luat totul pana si ingerul zdrobit de copitele cailor.   Si lacrima care a…

Meditaţie

  Nu sunt un înger ce îşi întinde aripile în jurul tãu             ca sã te spele de pãcate. Nu sunt o lacrimã ce se prelinge pe-un obraz             fierbinte de atâta aşteptare. Nu sunt o mânã-ncremenitã-ntr-un gest             frânt de nepãsarea ta. Nu sunt drumul ce se-aşterne paşilor tãi             mult prea grãbiţi în…

Îndoialã

  Gânduri, gânduri, numai gânduri peste gene îmi aşterne. Şi citeşte printre rânduri şi-n surâsul dintre perne.   Zale, zale, numai zale peste suflet le aşazã, pentru a-nchide orice cale de-a fi zâmbet, de-a fi razã.   Dac-ar fi sã te cuprind în cãuşul palmei mele unde-ar trebui sã simt dorul nebuniei mele? Irninis Miricioiu