Drumul se desfăcea de-a lungul roților mele, lung, șerpuitor și incredibil de frumos. Nu mai fusesem niciodată prin locurile astea. Și poate dacă aș fi avut și eu, ca frații mei mai tineri, navigație, poate că nu aș fi fost nevoită să caut din ochi un indicator. Dar chiar și așa? Ce conta pe unde... Continue Reading →

Întrebări fără răspuns


E-atâta primăvară-n tine, tată, Că a-nflorit natura înc-o dată. E verde iarăşi totul şi pustiu Eu încă fără tine tot învăţ să fiu. Căci m-ai lăsat copil şi-acum sunt mare Deşi mi-e sufletul aceeaşi întrebare Care mă arde ca lacrima ce curge Ca strigătul din mine ce se frânge. De ce n-ai aşteptat măcar să... Continue Reading →

Şi soarele, şi norii, şi cerul….


               Nu este uşor sa fii clanţã. Adicã nu orice fel de clanţã. Pentru cã, în acest caz putem vorbi despre fraţii şi surorile mele care îşi au locuinţa în diverse uşi: apartamente de lux, vile somptuoase, birouri. Ele sunt şterse zilnic de praf, lustruite, îngrijite, unse... Nu ca noi, celelalte clanţe mai puţin... Continue Reading →

Jurnal de lectura – Insecta – Claire Castillon


                  Nu mi-au plãcut niciodatã nuvelele. Mi s-au pãrut întotdeauna nişte romane neterminate... ştiu cã este absurd, cã poţi spune mult în puţine cuvinte, însã nu am reuşit niciodatã sã scap de sentimentul de neterminare pe care genul respectiv mi-l inspirã.           Cel puţin pânã acum. Pânã azi când am recitit integral volumul de... Continue Reading →

John Fowles – Colecţionarul


                   Am terminat astãzi de citit „Colecţionarul” lui John Fowles. Îmi aduc aminte cã trebuia s-o citesc acum mulţi ani pe vremea când mã pregãteam sã dau bacul la literaturã universalã şi aveam o listã întreagã de lecturi care trebuiau parcurse. Ştiam subiectul cãrţii, dar pânã acum douã zile n-am avut curiozitatea sã îl... Continue Reading →

Colind


  Ace de brad îmi sângereazã zborul amintind de un  alt Crãciun, de un alt tu, de un alt Dumnezeu.   Pictograme înlocuiesc globurile dintr-un brad imaginar pe care noi l-am împodobit cândva, din dorinţa de normalitate.   Mi-ar plãcea sã cred cã undeva, în Laponia, poate, Moş Crãciun existã şi pentru mine. Irninis Miricioiu

Dor de tine


  M-am prins in propria-mi capcana                   iscata intre doua lumi. Tu esti departe, eu sunt departe in goana cailor, un inger mut s-a inaltat.   Am crezut ca dincolo de nori                mai e ceva. Nestiind ca de fapt tu ai luat totul pana si ingerul zdrobit de copitele cailor.   Si lacrima care a... Continue Reading →

Meditaţie


  Nu sunt un înger ce îşi întinde aripile în jurul tãu             ca sã te spele de pãcate. Nu sunt o lacrimã ce se prelinge pe-un obraz             fierbinte de atâta aşteptare. Nu sunt o mânã-ncremenitã-ntr-un gest             frânt de nepãsarea ta. Nu sunt drumul ce se-aşterne paşilor tãi             mult prea grãbiţi în... Continue Reading →

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: