Daruri de Magda Isanos


Dacă am fi măcar din când în când conştienţi cât de bogaţi suntem… şi în ce constă adevărata bogăţie… Tu esti în inima mea ca un dar neaşteptat şi mult prea scump, pe care îl cercetez mirată iar şi iar, cu-aceeaşi nesecată desfătare. Esti tainica-mi putere şi mândrie, de când te ştiu mi-i cerul mai... Continue Reading →

Quadriga – Nichita Stãnescu


Ieri a fost Ziua Internaţională a Poeziei . Prinsă cu Super Blogul nu am mai apucat să postez unul dintre poemele mele preferate. Bineînţeles… Nichita… şi dacă tot este vineri şi în general citim tot mai puţină poezie, de ce nu am inaugura o rubrică săptămânală în care să ne acordăm răgazul de a visa... Continue Reading →

Un pom în toamnã


Am crescut ca un pom la perete. Ramurile mele fragede s-au lipit de cãrãmida durã, şi au crescut strâmbe, noduroase. Rãdãcinile mele au întâlnit bariere de netrecut dincolo de care doar un colţ de cer a mai rãmas.   Am crescut ca un pom la perete. Şi-n jurul meu s-au împletit lanţuri de sânge sãpate... Continue Reading →

Dar fãrã dar (invocaţie)


    N-am sã mai dãruiesc niciodatã brãţãri, Ci liane dure, rezistente, ce cresc înlãnţuindu-mi inima.    N-am sã mai dãruiesc niciodatã poveşti, ci epitafuri stropite de albastru, citite-ntr-un oracol din trecut.   N-am sã mai dãruiesc niciodatã venin prin cicatricile fiinţei mele, ce vindecã rãnile altora.   N-am sã mai dãruiesc niciodatã triunghiul unui... Continue Reading →

Mãcel


    Mãcel     M-am tãiat la o mânã Şi mi-a curs sânge din picior Picãturã cu picãturã. În balanţã atârna un colţ de cer Era prea greu Mai greu decât speranţa Mai fluid decât fluidul Mai tãios... ...mult prea tãios. Şi inima mea era digeratã de o inimã mai mare Din care nu... Continue Reading →

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: