Inscripţie pe o uşă de Tudor Arghezi

Când pleci, să te-nsoțească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta, Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept și biruie-n furtună. Când vii, pășește slobod, râzi și cântă. Necazul tău îl uită-ntreg pe prag. Căci neamul trebuie să-ți fie drag Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

De la casă la acasă

Am crescut într-o casă care, deşi construită în 1950, fascina orice vizitator care avea prilejul să îi calce pragul. Nu prin impozanţă, nici prin stilul pompos de amenajare, ci prin căldura pe care o emana, prin toate micile detalii care o făceau unică şi atât de “acasă”. Fototapetul din bucătărie. Intâi cu o cărăruie pierdută...

Deocamdată în vis. Cândva în realitate

Cred că odată cu vârsta am început să resimt tot mai pregnant apăsarea oraşului. Mi se pare tot mai mult că uneori zidurile mă sufocă, zgomotul este tot mai asurzitor, mai greu de îndurat. Că apartamentul meu, pe care singură mi l-am ales, care mi-a plăcut tocmai pentru că de la etajul al 10-lea aveam...