My beliefs

În loc de “Paşte fericit!”


Invariabil, m-a lovit zilele acestea un lucru pe care tind să îl mai suport din ce în ce mai greu în ultimii ani. Agitaţia dinaintea sărbătorilor. Aglomeraţia. Goana nebună a oamenilor în cautare de cadouri pentru Iepuraş (cine oare o mai fi inventat şi povestea asta?) şi mai ales pentru a-şi face tot mai multe provizii, de parcă Apocalipsa ar urma în două zile şi nu o sărbătoare profund religioasă.

Poate că voi exact asta faceţi acum, când eu scriu aceste rânduri. Pregătiţi mielul, cozonacii sau salata de boeuf şi aţi nimerit din întâmplare acest articol, plecaţi fiind în cautarea vreunei reţete inedite şi delicioase. Căci din câte ştiu eu, ouăle nu se înroşesc astăzi. Cel puţin aşa spune tradiţia. Dar cine mai dă doi bani pe tradiţie când însăşi esenţa sărbătorii a devenit din ce în ce mai legată de mercantilismul ieftin în care trăim?

Când tot ce ne interesează este să ne umplem coşurile cu mâncare de parcă în următoarele două zile ar exista posibilitatea să murim de foame, doar pentru că se închid magazinele pentru o singură zi şi nici non-stopul nu ne mai este suficient. Când sărbătoare înseamnă doar pretextul pentru o ghiftuire a stomacului, de parcă mâncând excesiv ne-am putea alina foamea de esenţă. Foamea de transcendent.

 Dar poate că exact acesta este scopul. Să ne autodevorăm, astfel încât să nimicim orice urmă de individualitate. Este foarte greu să rămâi tu însuţi fără să te pierzi în detalii, ascunzându-te în propriile frici. Frică de trecut, frică de viitor, frică de necunoscut, frică de orice potenţialitate. Drobul de sare este adânc înrădăcinat în propria conştiinţă astfel încât nici nu mai există posibilitatea de a fi mutat cumva  de acolo. Sau pentru a face un pas alături, astfel încât să nu îţi mai poată cădea în cap.

Insă pentru a face loc scânteii divine în propriul suflet ar trebui mai întâi să îţi dai întâlnire cu tine. Să îţi asumi că eşti vulnerabil ca orice fiinţă umană, că poţi greşi, că poţi ierta, că poţi iubi. Dar nu doar limitându-te la aparenţe, nu rămânând cel care priveşte pe gaura cheii, de teamă de a da piept cu ce se află dincolo de uşă. Oare însă cum poţi face asta, când orice privire în interior te sperie de moarte, te paralizează pentru că nici măcar nu ştii ce moştri ai permis să crească acolo?

Poate că este mai simplu să refuzi orice contact cu propriul eu, lăsându-te consumat de timp  fără a înţelege ce înseamnă să consumi tu nisipul din clepsidră. Să creezi amintiri, să fii prezent în timp, păstrându-ţi conştienţa şi libertatea. Căci altfel, cum îţi vei aduce aminte de Paştele ce va să vie, când totul se limitează la goana pentru cele materiale ca pretext ideal pentru o sărbătoare ce şi-a pierdut aproape cu totul sensul ei profund, transcedental?

Trimitem mesaje altora despre lumină, dar noi nu o mai regăsim nici măcar în propriul suflet. Le scriem despre Înviere, dar noi murim puţin pe zi ce trece, uscând orice sevă din interior. Le urăm toate cele bune, fără să înţelegem că fiecare dintre noi este resposabil pentru orice lucru bun care există în viaţa noastră. Pentru sănătate, pentru prosperitate, pentru armonie, pentru fericire. Inclusiv pentru cum alegem să trăim sărbătoarea. Şi mai ales, pentru intervalele cuprinse între zile speciale, de parcă sărbătorile ar permite ideea de exces. Poate că doar în mintea noastră sărbătorile sunt “altfel” raportându-ne la aparenţe, la cotidianul trăit după cutumele unei societăţi tot mai degradate. Pentru că în esenţa lor sunt tot nişte zile pe care doar noi alegem cum le trăim. Fugind de noi înşine sau dându-ne întâlnire cu propriul suflet.

Eu nu voi face anul acesta nici sarmale, nici cozonaci, nici friptură de miel. Şi vă asigur că nu voi muri de foame… Poate doar ouă roşii, ca un simbol al Paştelui care ar trebui să ardă cumva în fiecare. Nu m-am amestecat printre oamenii haotici care înghesuiau grăbiţi în pungi cantităţi industriale de mâncare. M-am mulţumit să îi privesc de la distanţă. Şi să înţeleg că pentru mine Paştele înseamnă pace, o clipă de reculegere şi de întoarcere către interior, un prilej de a ieşi din timp şi de a reflecta la propriile valori. Căci Lumina ar trebui să vină din interior, nu propagată din candele de împrumut. Şi nu doar de Paşte. Ci in fiecare clipă a vieţii noastre.

4 thoughts on “În loc de “Paşte fericit!””

  1. Sa ai un Paște frumos Irninis, sunt convinsa ca va fi cu lumină, pace și armonie în familie asa cum îți dorești. Da si pe mine ma enervează nebunia și agitația din magazine înainte de sărbătoare, dublate de nervi și vorbe urate și da, e greu sa ne mai conectam cu noi înșine în toată agitația. Îți mulțumesc că mi-ai amintit de semnificația adevărată a Pastelui datorita acestui articol.

    1. Iti multumesc si iti doresc din suflet, acelasi lucru. Da, mi se pare ca ne indepartam tot mai mult de esente si sarbatoarea parca scoate tot ce mai urat din noi. Anul acesta mi-am propus sa o transform in altceva. Si tot asta iti doresc si tie, sa ai zile de care sa iti amintesti cu nostalgie cu toti cei dragi alaturi.

  2. Așa-i. Dar supermarketurile în București, cel puțin, au devenit de nearuncat un ac în toiul celei mai obișnuite ore din zi și săptămînă de lucru, miercuri la ora 12 d.e., fapt pentru care renunțasem la ele oricum.
    Cît despre miel și porc și… brazi, semnez toate petițiile care-mi trec pe sub ochi și, firește, nu le iau, altceva nu am ce să fac.
    În schimb, fac torturi sau prăjituri în plus față de zilele obișnuite, să le diferențiez cumva pentru copii. Și vorbim. Vorbim mult și despre orice, inclusiv despre lumina din suflet care e alta decît lumina pe care-o iei noaptea într-o înghesuială de nedescris uneori, identică cu cea a magazinelor de zi…
    Sărbători liniștite în familie îți doresc și ție!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.