Așa a fost el… unic. Drum lin în lumină, Valentin Uritescu!

Uneori, chiar cred că sunt printre oamenii norocoși. Cu adevărat norocoși, deși mai am momente când mă plâng de viața mea, mi se pare anostă și lipsită de culoare. Dar mai vine câte o zi (neagră) ca asta când mă izbește câte o veste care mă zdruncină din temelii și mă face să văd adevărul:…

Un strop de trecut la un click distanță

Recent mi-am cumpărat o pisică. Da, știu. “De ce nu ai adoptat una?” mă veți întreba. Pentru că pisica mea nu are blăniță moale și nici ochi sticloși. Nu toarce dimineața la trezire și nici nu miaună pe la ușă așteptându-ne nerăbdătoare. În schimb, stă cuminte pe o etajeră, fix acolo unde am lăsat-o. Cam…

Zen Eco Villa sau bătaia de joc a hotelierilor față de clienții care le calcă pragul

Cum am ajuns la Zen Eco Villa Nu îmi stă în fire să povestesc experiențe negative, însă având în vedere că aceasta parcă le-a depășit pe toate celelalte, am zis că merită să împărtășesc cu voi cum sunt tratați turiștii la o pensiune care se vrea cu pretenții. Și nu oricând, ci la un pas…

Risipa alimentară sau cum să îți faci provizii pe timp de epidemie

Un scurt remember Trebuie să recunosc că atunci când îmi povestea bunică-mea cum mama ei împărțea un ou pentru a-și hrăni cei patru copii pe timpul războiului, credeam că exagerează. Nici măcar nu mi-am putut imagina cum este, vreodată, să suferi de foame. Însă pentru străbunică-mea, croitoreasă și văduvă cu patru copii mici, nu a…

Şi i-am cunoscut…

                                                    Şi i-am cunoscut. Şi s-au lipit de mine cu simplitatea şi candoarea specifice vârstei. Curioşi, mânaţi cu paşi mici spre mine de câte un amãnunt care poate, mã fãcea interesantã în ochii lor limpezi de copii, s-au strâns ciorchine în jurul meu şi parcã, în clipa aia, i-aş fi luat pe toţi acasã...…

L-aţi vãzut cumva pe Moşu’…?

                La început a fost un scâncet. Un scâncet timid transformat în plâns. Şi-apoi prima gurã de aer, trasã într-o lume necunoscutã.  O lume plinã de culori, forme, zgomote, arome... o lume nouã şi misterioasã, atrãgãtoare şi periculoasã. O lume privitã cu ochii tulburi ai celui care se trezeşte smuls dintr-un culcuş în…

Când ai zâmbit ultima datã?

                 Da, chiar... îţi aduci aminte când ai zâmbit ultima oarã? Nu, nu vorbesc de schiţa aia de zâmbet pe care eşti nevoit s-o afişezi în fiecare zi la birou, mai ales când întârzii. Sau când te cheamã şeful pe care, normal, îl deteşti, şi te întreabã de raportul ãla pe care trebuia sã-l…

Nu mai vrem paine si circ

Astazi, cautand o documentatie despre Gheorghe Dinica, am dat intamplator peste aceasta petitie, care mie, una, mi s-a parut un demers in care ar trebui sa ne inscriem cu totii. Toti cei care vrem ALTCEVA, toti care apreciem valoarea si implicit avem nevoie de ea. Reproduc aici petitia asa cum am gasit-o pe site: "Către:…