Archive

Posts Tagged ‘ganduri’

Îndoialã

October 27, 2010 2 comments

 

Gânduri, gânduri, numai gânduri

peste gene îmi aşterne.

Şi citeşte printre rânduri

şi-n surâsul dintre perne.

 

Zale, zale, numai zale

peste suflet le aşazã,

pentru a-nchide orice cale

de-a fi zâmbet, de-a fi razã.

 

Dac-ar fi sã te cuprind

în cãuşul palmei mele

unde-ar trebui sã simt

dorul nebuniei mele?

Irninis Miricioiu

Gânduri… gânduri…

July 4, 2010 Leave a comment

Ecou    

Timpul se târãşte greoi   

Pe trupul meu din praf de stele.   

Întinde mâna… atinge-mã,   

Mã voi deschide ca întâia geanã de luminã   

ce joacã pe prima picãturã de sânge,   

cãzutã-n loc de lacrimã.   

   

Clepsidra zgârie cu unghiile secunda   

În care te-am cunoscut,   

în care te-am primit dincolo de aparenţe,   

dureroase, dar dure şi trainice,   

pentru ca nimicul din mine,   

sã nu strãpungã suprafaţa rece.   

   

Nu, nu sunt eu cea care   

ţi-a furat visul.   

Nu, nu sunt eu cea care   

te-a sfãrâmat în bucãţele.   

Nu, nu sunt eu cea care   

A murit pentru tine.   

     

Melcul fãrã cochilie    

     

Cochilia mea nu e destul de tare   

Sã mã apere de mine,   

de tine, de vid,   

de dragoste.   

   

Cochilia mea nu e suficientã   

sã închidã ecoul unei lumi decadente,   

sã spargã în cioburi imaginea grotescã   

a unui suflet amputat.   

   

Nu va creşte nimic în locul   

în care ai plantat deznãdejde.   

Nu vor prinde rãdãcini   

gândurile de dragoste,   

pe care le-ai semãnat fãrã sã vezi,   

cã dincolo de tine,   

n-a mai rãmas nimic.   

   

Timpul nu se va opri în loc   

sã se întrebe dacã meritã curgerea.   

Lumea nu va încremeni într-o mişcare   

dintr-o fotogramã ruptã.   

Nimic nu se va schimba   

poate doar melcul fãrã cochilie.   

   

Cochilia mea nu e destul de rezistentã   

sã opreascã valuri de dor,   

tristeţe şi ardoare.   

Cochilia mea nu e suficientã   

sã mã ascundã de dragostea din mine…   

Irninis Miricioiu   

 

Din intuneric

January 8, 2010 4 comments

Din intuneric

 

Intuneric,

Intuneric fluid cu reflexe sangerii

Mister ascuns in intuneric

Zgomot de pasi

Si umbra…

 

Nimic nu va mai fi cum a fost,

Asteptarea, golul, angoasa,

Tu si eu,

Lumea de afara,

Unde timpul parca se alearga singur din urma.

 

Mi-e dor de intuneric,

de dara de lumina strecurata printre draperii

de tacere

de tine,

de secundarul intepenit intr-o secunda.

 

intuneric,

intuneric greoi ce se impotmoleste curgand

tacere ascunsa-n intuneric

si.. vid.

 

Mi-e frica sa pasesc,

alunecand in intunericul din mine.

 

Irninis Miricioiu

 

Nedumerire

August 24, 2009 Leave a comment

 

 

Nedumerire

 

 

 

          Mi-e dor de gândurile avute acum un an. Erau rãmãşiţele vechiului meu trup. Le-am pus într-un sertar cãptuşit cu trupuri de pãienjeni. M-am înţepat într-o sferã a ascuţimilor. Credeam cã voi sângera… A sângerat numai sfera… şi s-a tocit muchia netedã…

          M-am împiedicat de o treaptã şi am cãzut din infern. Am descoperit cã pânza de pãianjen era de fapt un turn Babel ridicat la scarã biologicã. Mi-era teamã sã nu tuşesc. Cãci aş fi speriat pãianjenul care şi-ar fi rupt pânza, ar fi cãzut în sferã şi mi-ar fi devorat gândurile…

 

 

de Irninis Miricioiu

Epitaf

August 24, 2009 Leave a comment

 

 

Epitaf

 

 

Durere ascunsã in blanã

Un saxofon îşi sângereazã nostalgia

Pãreri pierdute

Paşi rãtacitori

Gânduri, gânduri

Nimic concret

Ci numai nostalgia ascunsã în blanã.

 

 

de Irninis Miricioiu

Diluviu

August 24, 2009 Leave a comment

 

 

Diluviu

 

 

Nori negri se grãmãdesc la poarta creierului meu

Porumbei albi zboarã

Goniţi de furtuna din mine

Am rãmas încremenitã

În ploaia rece

Ce mã turteşte, mã îndoaie

Mã face una cu pãmântul.

Un fulger îmi sfredeleşte creierul

Pânã in adâncuri

Viscoleşte cu gânduri translucide

Şi universul meu s-a închis intr-o picãturã de ploaie

Încerc sã îmi adun fãrâmele

De adevãruri

Ca sã gonesc ploaia

Ce plouã, plouã, plouã,

Plouã din coasta mea.

Am rãmas îngheţatã ca o picaturã de ploaie

Suspendatã de pana unui porumbel.

 

 

de Irninis Miricioiu

%d bloggers like this: