Quo vadis, Domine?


Am crescut într-o casă plină de icoane. O casă care avea un perete tapetat cu chipuri de sfinți ce zâmbeau tainic de fiecare dată când pe chipul lor aluneca o geană de lumină. Am crescut cu ruga bunicii mele, în fiecare seară, ce se auzea ca un zumzet și îmi acompania pleoapele grele. Am crescut... Continue Reading →

Cânt – Magda Isanos


Cânt ca privighetorile oarbe. Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mã soarbe. Atât de sus ne-nãlţãm câteodatã... Sufletu-mi arde de-o flacãrã înfricoşatã. Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu, aşa arde sufletul meu. Cred în zâne, în sfinţi şi minuni; prieteni, nu-mi împletiţi cununi. Cântecul e-n mine ca-n voi tãcerea; îi bãnuiesc uneori puterea,... Continue Reading →

Psalm de Tudor Arghezi


  Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar şi cu frunziş Ţepos şi aspru-n îndârjire vie. Tânjesc ca pasărea ciripitoare Să se oprească-n drum, Să cânte-n mine şi să zboare Prin umbra mea de fum. Aştept crâmpeie mici de gingăşie, Cântece mici de vrăbii şi lăstun Să mi... Continue Reading →

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: