Unul dintre poeţii mei favoriţi. Un om pe care am avut privilegiul să-l cunosc şi de care îmi aduc aminte cu pioşenie. Un poem ca o spovedanie.
Dacă tu ai
dispărea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac
întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele,
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.
Lucru lung
şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Pygmalion
Hai şi umblă, Galatee!
Dacă tu ai
dispărea,
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac
din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…
De-ai cădea
într-adevăr
În momentul marii frângeri,
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă
aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea,
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din râsu-mi şi din plânsu-mi,
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi!
Ps. Şi dacă nu ştiţi cum sună…
Irninis Miricioiu 