Doamne, dacă-mi eşti prieten


m auzit-o prima dată recitată de Florin Piersic în emisiunea pe care o moderam atunci. Acceptase invitaţia noastră şi recunosc că aveam super emoţii, crezând că voi apuca să spun doar “bună ziua” şi “la revedere”. Şi totuşi nu a fost aşa. Am avut parte de o întâlnire memorabilă cu un Florin Piersic nostalgic, însă cu aceeaşi vervă inconfundabilă, un Florin Piersic sensibil care a povestit o mulţime de lucruri din tinereţea lui şi care a recitat, printre altele, şi poezia lui Spiridon Popescu. Una dintre cele mai frumoase, cred eu.

Şi soarele, şi norii, şi cerul….


               Nu este uşor sa fii clanţã. Adicã nu orice fel de clanţã. Pentru cã, în acest caz putem vorbi despre fraţii şi surorile mele care îşi au locuinţa în diverse uşi: apartamente de lux, vile somptuoase, birouri. Ele sunt şterse zilnic de praf, lustruite, îngrijite, unse... Nu ca noi, celelalte clanţe mai puţin... Continue Reading →

Jocurile foamei şi suferinţa privitã prin lentilã


        De ceva vreme încoace mã obsedeazã o fotografie... O fotografie despre care auzisem multe, însã ştiam prea puţine. Şi pe care n-o vãzusem. Am gãsit-o recent, întâmplãtor, şi de-atunci mi-a rãmas adânc  întipãritã în minte. O fotografie care descrie moartea, o sublimeazã, o ascunde printre culori şi totuşi, tu, cel care o priveşti, parcã... Continue Reading →

Despre accidente şi îngeri pãzitori


Don't drive faster than your guardian angel can fly!                    E la modã sã scrii despre accidente... Mai ales despre accidentele altora... Într-o lume avidã de senzaţional în care suferinţa umanã a ajuns prilej de delectare pentru mase, accidentele nici mãcar nu ne mai înduioşeazã. Zilnic, mor oameni în accidente de maşinã, iar noi... Continue Reading →

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: