Mãcel


 

 

Mãcel

 

 

M-am tãiat la o mânã

Şi mi-a curs sânge din picior

Picãturã cu picãturã.

În balanţã atârna un colţ de cer

Era prea greu

Mai greu decât speranţa

Mai fluid decât fluidul

Mai tãios…

…mult prea tãios.

Şi inima mea era digeratã de o inimã mai mare

Din care nu se scurgea nimic

Oare am rãmas fãrã inimã?

Nu!

Închisã-n trupul meu

Balanţa bãtea neîncetat…

 

 

de Irninis Miricioiu

  1. September 25, 2009 at 7:29 pm

    In trup
    viata
    va avea mereu
    o miscare de pendul.
    axa
    e cand revii la singuratate.
    mai e o axa
    nevazuta
    ce face,
    cand e sa iubesti,
    sa fie “prea greu”
    si …
    … balans!
    nu dureaza
    decat ceea ce-i sincer,
    simtire.

    PS: Nimic nu omoara mai sigur cuvintele ca superlativele lor.

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: