Mãcel
M-am tãiat la o mânã
Şi mi-a curs sânge din picior
Picãturã cu picãturã.
În balanţã atârna un colţ de cer
Era prea greu
Mai greu decât speranţa
Mai fluid decât fluidul
Mai tãios…
…mult prea tãios.
Şi inima mea era digeratã de o inimã mai mare
Din care nu se scurgea nimic
Oare am rãmas fãrã inimã?
Nu!
Închisã-n trupul meu
Balanţa bãtea neîncetat…
de Irninis Miricioiu
Irninis Miricioiu 
In trup
viata
va avea mereu
o miscare de pendul.
axa
e cand revii la singuratate.
mai e o axa
nevazuta
ce face,
cand e sa iubesti,
sa fie “prea greu”
si …
… balans!
nu dureaza
decat ceea ce-i sincer,
simtire.
PS: Nimic nu omoara mai sigur cuvintele ca superlativele lor.