Eternul exercitiu – Daniela Marin

      Ce ciudat! Intamplare? Eu nu cred in “intamplare”, cred in lucruri predestinate… intr-o zi m-am apucat sa fac curat printre hartiile pe care nu ma indur niciodata sa le arunc si se aduna cu stivele si acasa si la birou. Deci… ma apucasem sa fac curat. Si ce credeti ca am gasit?  O foaie pe care scrisesem poezii. Nuuu… nu pe-ale mele, ci pe-ale altcuiva. Citindu-le mi-am adus aminte despre ce era vorba…

      Pe vremea cand lucram la Jurnalul Cultural, am fost la o lansare de carte, volumul “Eternul exercitiu” al Danielei Marin. Si se pare ca, frunzarind cartea,  n-am gasit pe ce altceva mai bun de scris cateva pe aceste foi volante pe care le-am recuperat dupa vreo 5 ani! Imi amintesc ca atunci cei de la PR nu ne-au dat cartea asa ca a trebuit sa-mi fac “documentarea” la fata locului… pe langa cateva date despre autoare, cateva impresii notate “la cald” dupa ce-am rasfoit cartea, am gasit… cateva poezii. Care mi-au placut atat de mult incat le-am copiat pe foile respective… este ciudat ca le regasesc dupa atata timp…. de fapt este ciudat ca regasesc un parfum al lucrurilor care mi-au placut, tesandu-se astfel iluzia unui timp care se poate intoarce…

MOTTO:  “Sa ucizi o pasare in colivie este ca si cum i-ai deschide portita sa zboare dupa ce te-a vazut imbatranind”.

 

Mi-au trebuit multe clipe

de nefiinta langa tine

ca sa ajung acolo

ca sa te pot avea

fara sa fii.

 

*

Te-am adunat de prin hauri

Te-am adunat de prin rauri

Te-am adunat de prin porti nedeschise

Chiar mie mi te-am adunat.

 

*

 

Mi-a batut inima ta in palma

In ureche, murmurul interiorului tau

s-a strecurat tiptil,

pana cand una a devenit

cu sufletul meu.

Taceam amndoi fericiti si tristi,

caldura ne siroia pe trupuri.

 

 

*

 

Daca-mi dai zambetul tau inapoi,

daca-mi dai stralucirea aceea

a ochilor tai

in ochii mei, oglindindu-se,

am sa scriu multe poeme

pe care tu sa le-nramezi,

si sa le agati,

pe peretii sufletului tau.

 

 

*

 

Iubirea mea clipeste, stiai?

imi face semne discrete

si-apoi,

deodata,

da navala,

facandu-mi inima sa se dea de toti peretii sufletului!

 

 

*

 

Din maini a tasnit dragostea ta,

inghesuita intr-un colt in tine

din vorbe, un zid s-a nascut in fata mea

in timp ce trupul tau, arzand,

respira spre mine,

iubindu-ma.

 

 

*

 

Pentru fiecare

 

S-a adunat atata iubire in mine

incat a izbucnit un izvor

o apa dulce, proaspata si rece,

curgand mereu.

Cei insetati multumesc recunoscatori si beau.

Cei satui aduna pietricelele de chihlimbar.

Cei obositi isi racoresc mainile, fata si picioarele.

Cei fara de trebuinta isi continua drumul.