Când mă gândesc la copilărie nu ştiu de ce, dar mi se umplu ochii de lacrimi. Din când în când simt gustul cireşelor din curtea bunică-mii, dar nu coapte şi suculente, ci mai mult verzi când tocmai se pregătesc să dea în pârg. Mi-aduc aminte de jocurile nesfârşite cu toţi copiii de pe stradă atunci… Continue reading Despre copilărie… (şi un mic concurs)
Astăzi însă trăim mai puţin şi mimăm mai mult. Minţim mai mult şi visăm mai puţin. Ipocrizia a devenit a doua noastră natură. Individul este, ca Aurora, rupt de sine şi cu greu reuşeşte să se regăsească. Relaţia de cuplu este pusă sub acelaşi semn al întrebării care depinde de nenumărate potenţialităţi. Acelaşi joc al aparenţelor sub care ne ascundem cu toţii.
"De ce masura iubirii este pierderea ei?" "Nu-ti dai niciodata inima cu totul; o imprumuti doar, din cand in cand. Daca nu ar fi asa, atunci cum ai putea sa ti-o iei inapoi, fara sa ceri voie nimanui?" "E usor sa inseli. Infidelitatea nu e un motiv de lauda.… Continue reading Jeanette Winterson – Scris pe trup
Irninis Miricioiu 