M-am prins in propria-mi capcana
iscata intre doua lumi.
Tu esti departe, eu sunt departe
in goana cailor, un inger mut s-a inaltat.
Am crezut ca dincolo de nori
mai e ceva.
Nestiind ca de fapt tu ai luat totul
pana si ingerul zdrobit de copitele cailor.
Si lacrima care a curs atunci
pe obrazul de marmura
al umbrei din oglinda trecutului
s-a spart intr-o mie de cioburi.
S-a recompus in imaginea ta.
Irninis Miricioiu
Irninis Miricioiu 
Pentru un blogger activ, oportunitatea ideala de a imbina placerea cu afacerile o constituie publicitatea prin intermediul blogurilor: scrii de placere si esti platit pentru opiniile tale.
Blog Money iti poate asigura un venit continuu, fara a te priva de confortul caminului tau.
Incearca si tu acum accesand acest link !!!
http://aff.blogmoney.com?aid=2250&acid=187
Succes !!!
Nu e trist, ce este trist,
Nici frumos, ce e frumos,
Ci e trist, ce te doare
Si frumos, ce te-nfioara.
Nu e Soare pentru sine,
Ci-i lumina pentru ochi,
Si nici flori nu sunt pe lume
De nu esti tu sa le mirosi.
Nu sunt eu fara de tine,
Ci sunt umbra umbrii mele,
Nu esti acum langa mine,
Dar esti in visele mele!
“pana si ingerul zdrobit de copitele cailor.” asta e o imagine foarte frumoasa, de o sensibilitate deosebita
“Nestiind ca de fapt tu ai luat totul” asta e prea greoaie, mergea simplu |tu ai luat totul”
eu as fi zis: Si am recompus imaginea ta
ideea e frumoasa, lirismul prezent, sinceritatea poemului ma atinge
Irninis, scrii versuri? mmm…și eu 😉