Home > Jurnal de lectura, Litere si ... alfabete > Jurnal de lecturã – Înainte sã adorm – S.J. Watson

Jurnal de lecturã – Înainte sã adorm – S.J. Watson


           Te-ai  întrebat vreodatã cum ar fi dacã te-ai trezi într-o dimineaţã fãrã sã-ţi mai aduci aminte nimic? Nici cine eşti, nici cum te cheamã, nici unde te afli? Dacã fiecare zi ar fi un nou început, un început în care sã nu şti cum arãţi, unde te-ai nãscut şi unde îţi sunt pãrinţii, dacã ai sau nu familie, dacã în jurul tãu sunt oameni care te iubesc?

          Te-ai întrebat vreodatã ce-ai simţi dacã te-ai trezi într-o dimineaţã într-o casã strãinã din care nu recunoşti nimic, în care bâjbâi sã ajungi la baie, dupã ce ai încercat sã îndepãrtezi mâna bãrbatului care doarme lângã tine şi a cãrui prezenţã te înspãimântã? Dacã în fiecare dimineaţã ai avea şocul ridurilor reflectate în oglindã şi al chipului tern care nu îţi spune nimic, dar care se dovedeşte a fi al tãu? Dacã ai avea nevoie de sãgeţile fãcute cu markerul pe nişte poze lipite pe oglinda din baie ca sã înţelegi cã, deşi nu-ţi aminteşti, casa în care te afli este a ta, iar bãrbatul care doarme lângã tine este propriul soţ consfinţit prin jurãminte?

          Asta face S.J.Watson, scriitor britanic în romanul lui de debut recent apãrut la Editura Trei şi intitulat sugestiv „Înainte sã adorm”. Se întreabã, punându-se în pielea personajului pe care îl creioneazã, cum ar fi viaţa dacã amintirile create pe parcursul unei zile, s-ar şterge efectiv atunci când somnul i-ar lipi genele într-o atingere relaxantã…

          În primul rând ar fi o perpetuã cãutare. A trecutului şi a sinelui care are nevoie de anumite coordonate pentru a se putea defini. Pentru a putea exista. Pentru a se putea raporta la propria-i existenţã. Amintirile fiecãrui om reprezintã jaloane ale unei experienţe adunate în timp, care îi oferã acestuia posibilitatea sã îşi înţeleagã universul pe care şi l-a creat, sã interacţioneze cu oamenii din jurul lui, sã îi accepte şi sã îi iubeascã.

         În al doilea rând, ar fi o perpetuã spaimã. Sã te trezeşti în fiecare dimineaţã în necunoscut, cu inima bãtându-ţi sã-ţi spargã pieptul, cu pulsul lovindu-ţi timpanele, încercând disperat sã înţelegi unde eşti şi ce cauţi acolo, reprezintã o modalitate sigurã de erodare interioarã. Şi dupã ce te-ai liniştit puţin, şi-ai înţeles ca temporar nu eşti în pericol, sã te strãduieşti încordându-ţi fiecare fibrã pentru asta, sã-ţi aminteşti ceva. Orice. Şi tot ceea ce descoperi este doar golul din propria-ţi memorie care îţi refuzã sistematic accesul la o viaţã normalã.

           În al treilea rând, ar fi o perpetuã neîncredere. În oamenii din jur care ţi se pretind prieteni şi în tine însuţi tocmai pentru cã nu ştii care este adevãrul. Cel pe care îl crezi tu, şi pe care îl simţi venind indefinit din adâncurile fiinţei tale, sau cel de care alţii încearcã sã te convingã tocmai pentru a te proteja de cruzimea propriei vieţi ratate?

           Aceasta este situaţia Christinei, personajul principal al romanului, cea care se trezeşte într-o dimineaţã şi înţelege cã viaţa ei este o permanentã luptã cu uitarea. Luptã pe care… la noapte o va uita din nou! Jurnalul intim pe care îl ţine tocmai pentru a nota în fiecare zi evenimentele pe care le trãieşte, şi la care noi, cititorii avem acces, ajunge sã reprezinte unica legãturã cu ziua de ieri. O zi care debuteazã la fel în fiecare dimineaţã. Cu panicã, angoasã, întrebãri. Cu încercarea disperatã de a înţelege. Şi de a relua un fir de viaţã care pare cã se rupe în fiecare searã. Realitatea în care trãieşte de la o zi la alta este compusã din frânturile pe care ea le noteazã, cu furie aproape, în agenda transformatã în jurnal. Un jurnal care îi ţine loc de memorie. Un jurnal pe care îl ascunde în fiecare searã de soţul ei, Ben,  şi pe care îl reciteşte în fiecare zi. Asta numai dacã doctorul care o trateazã nu uite sã îi dea telefon pentru a-i dezvãlui locul ascunzãtorii. Un jurnal care contopeşte în el, pe lângã frânturi de amintiri, compuse din povestirile celor din jur,  toate micile lucruri cotidiene, banale pentru noi, vitale pentru un om fãrã memorie.

           Conceput ca o oglindã în care eul nu înceteazã sã se contemple, prin chiar actul acesta al reflectãrii, jurnalul intim reprezintã pe lângã depozitarul evenimentelor de zi cu zi, acea conştiinţã revelatorie a propriei imagini, conceputã ca portet al lui Dorian Gray. Nu este vorba de imaginea pe care fiecare o are despre sine, ci despre identitatea fiecãruia alcãtuitã de refulãrile eului într-un spaţiu în care nu existã constrângere, nu existã convenţii sociale, nici norme morale pe care sã fii nevoit sã le respecţi. Astfel, se creeazã o anumitã distanţã pe care eul o ia faţã de sine, pierzându-şi treptat capacitatea de a se recunoaşte nici în propriul trecut, nici în propriul text aşternut paginã cu paginã, din dorinţa de a reţine cumva clipa trecutã. De a opri timpul. De a-l pãstra în cuvinte. Dacã nu în memorie.

          Şi totuşi, jurnalul intim stã sub semnul arbitrarului, pentru cã emoţiile, senzaţiile, evenimentele în sine sunt mereu supuse unei „puneri în scenã”, unui filtru al propriului eu care le dã importanţã diferitã, le scoate din context şi din timp, augumenteazã unele detalii şi ignorã altele, toate justificate de factorul emoţional. Subiectiv prin excelenţã, jurnalul intim se ghideazã dupã o singurã regulã, aceea a auto-dezvãluirii în faţa unui martor tãcut care ascultã rãbdãtor orice, fãrã sã ia vreodatã atitudine. Şi fãrã sã îl poatã dezamãgi pe cel care l-a conceput.

           Parcurgând jurnalul Christinei şi zbaterea ei permanentã de a-şi stabili nişte coordonate, cititorul are un sentiment ciudat. Un amestec de milã, curiozitate şi empatie, de altruism amaglamat cu egoismul care îţi şopteşte cât de fericit ar trebui sã fii cã nu eşti tu în locul ei, un presentiment care te avertizeazã cã vei fi şocat când vei afla adevãrul. Şi aşa şi eşti. Participi alãturi de ea, pas cu pas, la construcţia şi reconstrucţia unei vieţi ieşite din tipare, o viaţã în care orice banalitate poate deveni un pericol. Te îndoieşti alãturi de ea de sinceritatea propriului soţ, Ben, te emoţionezi aflând cã unicul ei copil a fost ucis pe front în Afganistan, participi afectiv la zbaterea ei interioarã care rãmâne zile bune fãrã niciun rezultat. Aştepţi.

           Şi autorul nu înceteazã sã te surprindã cu deznodãmântul ales. Poate cã „happy end” ar fi mult prea mult spus, însã finalul este unul care îţi oferã şansa sã crezi cã încã mai existã speranţã.  Dincolo de thrillerul pe care ţi-l propune autorul, dincolo de stilul alb, impersonal aproape, care te prinde însã treptat pe mãsurã ce parcurgi paginã cu paginã, rãmâne întrebarea obsedantã: „Cum ar fi fost dacã eram eu în locul ei?”

Daca vreti sa comandati cartea, o gasiti aici: http://www.edituratrei.ro/product.php/Inainte_sa_adorm/2393/

Pentru mai multe informatii despre autor, aveti blogul lui la dispozitie: http://sj-watson.blogspot.com/

  1. January 4, 2012 at 1:08 am

    Mie, la drept vorbind, mi se pare un cosmar. Mie, careia imi lipsesc amintirile din copilarie. Mie, care sufar de lipsa lor….
    Poate ca totusi ar trebui sa caut si sa citesc cartea asta. Felul in care o descrii ma face sa o caut… desi, intr-adevar, recunosc, ma inspaimanta ideea…

    • January 4, 2012 at 9:09 am

      Nu pot sa spun cu mana pe inima ca mi-a placut cartea… Nu este o carte pe care sa o pun in topul primelor 10 carti din viata mea. Insa cu siguranta, mi-a placut ideea cartii. Are ceva care te infioara prin aceasta intrebare obsedanta care te face sa te pui in pielea personajului si sa te gandesti la tine. Te face sa-ti pui intrebari… la ceea ce ai de fapt, atunci cand ridici ochii spre cer si afirmi ca “tu nu ai nimic”. Iata, sunt altii care au mai “nimic” decat tine…

      Ps. Ti-o dau eu, daca vrei.

  2. Iri
    January 7, 2012 at 4:00 pm

    E ciudata ideea, m-ai facut curios sa vad cum o exploateaza autorul.Am citit acum ceva timp o nuvela SF cu o teme asemanatoare.

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: