Cadoul de la Iepuraș sau povești despre cărți și eșecuri

Dacă anul trecut, Iepurașul s-a gândit să ne aducă (tuturor, dar în special lui Anais)... un iepuraș, anul acesta a revenit cu lăbuțele pe pământ și s-a limitat la cadouri mult mai... pragmatice. Nu știu cât de inspirate au fost cadourile pentru ceilalți membri ai familiei (dar până acum nu am auzit vreo plângere în…

Quo vadis, Domine?

Am crescut într-o casă plină de icoane. O casă care avea un perete tapetat cu chipuri de sfinți ce zâmbeau tainic de fiecare dată când pe chipul lor aluneca o geană de lumină. Am crescut cu ruga bunicii mele, în fiecare seară, ce se auzea ca un zumzet și îmi acompania pleoapele grele. Am crescut…

În loc de “Paşte fericit!”

Trimitem mesaje altora despre lumină, dar noi nu o mai regăsim nici măcar în propriul suflet. Le scriem despre Înviere, dar noi murim puţin pe zi ce trece, uscând orice sevă din interior. Le urăm toate cele bune, fără să înţelegem că fiecare dintre noi este resposabil pentru orice lucru bun care există în viaţa noastră. Pentru sănătate, pentru prosperitate, pentru armonie, pentru fericire. Inclusiv pentru cum alegem să trăim sărbătoarea. Şi mai ales, pentru intervalele cuprinse între zile speciale, de parcă sărbătorile ar permite ideea de exces. Poate că doar în mintea noastră sărbătorile sunt “altfel” raportându-ne la aparenţe, la cotidianul trăit după cutumele unei societăţi tot mai degradate. Pentru că în esenţa lor sunt tot nişte zile pe care doar noi alegem cum le trăim. Fugind de noi înşine sau dându-ne întâlnire cu propriul suflet.