Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti... “A fost odată ca niciodată…” așa încep aproape toate poveștile cu prinți și prințese, cu aventuri nemaivăzute. Și invariabil, orice poveste se încheie cu deja clasicul truism “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De parcă fericirea ar fi inclusă de la sine în pachetul conviețuirii împreună. Însă... Continue Reading →

A doua şansă


Astăzi însă trăim mai puţin şi mimăm mai mult. Minţim mai mult şi visăm mai puţin. Ipocrizia a devenit a doua noastră natură. Individul este, ca Aurora, rupt de sine şi cu greu reuşeşte să se regăsească. Relaţia de cuplu este pusă sub acelaşi semn al întrebării care depinde de nenumărate potenţialităţi. Acelaşi joc al aparenţelor sub care ne ascundem cu toţii.

Frumoasa cãlãtorie a urşilor panda povestitã de un saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt. Matei Vişniec


   Glosse de cãlãtorie          Subiectul piesei pare rupt din cotidian, dar în esenţã este încãrcat de valenţe simbolice. Un bãrbat se trezeşte în pat cu o femeie frumoasã, dupã „o noapte furtunoasa”, din care nu-şi mai aminteşte nimic. El îi propune sã petreacã nouã nopţi alãturi de el, iar Ea acceptã. Dorinţa personajelor... Continue Reading →

Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: