Când mă gândesc la copilărie nu ştiu de ce, dar mi se umplu ochii de lacrimi. Din când în când simt gustul cireşelor din curtea bunică-mii, dar nu coapte şi suculente, ci mai mult verzi când tocmai se pregătesc să dea în pârg. Mi-aduc aminte de jocurile nesfârşite cu toţi copiii de pe stradă atunci… Continue reading Despre copilărie… (şi un mic concurs)
Ori exact acest lucru reuşeşte să îl facă Magicianul Marian Râlea împreună cu echipa de actori de la Teatrul Naţional pentru Copii “ABDRACADABRA”. Să te rupă de realitate. Să te oblige să te oglindeşti în propria ta copilărie. Să te înveţe să te joci de la egal la egal cu copilul tău, anulând distanţa inerentă dintre părinte şi copil. Să îl înţelegi mai bine şi să îi înţelegi nevoile emoţionale.
După un weekend intens dedicat jocurilor de societate, în care am fost pe rând, negustori, amirali, piraţi sau domniţe, am înţeles că joaca face parte din noi. Indiferent că suntem mari sau mici, că suntem părinţi, bunici sau nepoţi. În sufletul nostru, am rămas aceiaşi copii care se jucau cu mingea pe maidan, cu elasticul, cu praştia sau cu tubul cu conuri. Aceiaşi copii mari cărora le este dor de joacă.
Cred că aveam vârsta ei atunci când am fost prima dată la mare. O priveam cum aleargă către apă cu mânuţele larg deschise şi cu zulufii castanii dezmierdaţi de vânt. O priveam cum aleargă cu picioruşele ei grăsuţe stârnind mici furtuni de nisip. Îi priveam faţa scăldată de soare şi îi sorbeam din plin… Continue reading Despre vacanţă, bogăţie şi amintiri
Irninis Miricioiu 