Una dintre poeziile mele favorite. Poate şi pentru că mi-a fost trimisă de soţul meu. Cu tine viaţa mea se luminează, Cu tine hotărăsc a obosi, Cu tine urc astenic spre amiază Şi mă sfârşesc în fiecare zi. Cu tine e-mpăcare şi e luptă, Cu tine este tot şi e nimic, Cu tine-mi înfloreşte lancea… Continue reading Cu tine de Adrian Păunescu
Din tata a rãmas doar foarfecele un foarfece vechi, ruginit, cu care el croia stofa, tãia pieile şi tabla pentru acoperiş îl folosea şi la tunsul oilor (uneori tundea chiar şi norii lãsând cerul golaş sã se prãvale-ntr-o groapã) eu însã mi-l închipuiam tunzând urechile – urechi mari ce izvorãsc din capete omeneşti bovine… Continue reading “Din tata” de Nichita Danilov
Irninis Miricioiu 