După un weekend intens dedicat jocurilor de societate, în care am fost pe rând, negustori, amirali, piraţi sau domniţe, am înţeles că joaca face parte din noi. Indiferent că suntem mari sau mici, că suntem părinţi, bunici sau nepoţi. În sufletul nostru, am rămas aceiaşi copii care se jucau cu mingea pe maidan, cu elasticul, cu praştia sau cu tubul cu conuri. Aceiaşi copii mari cărora le este dor de joacă.
Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-atâta jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă. O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade. O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept… Continue reading Amurg de toamnă de Lucian Blaga
Cãdere Un suflet ghemuit pe-o treaptã Urcã, Alunecând pe stele cãzãtoare Dacã o frunzã ar cãdea Peste ghiocul ghicitoarei din colţ Poate cã s-ar naşte din nou O altã frunzã O altã treaptã Un alt om nenãscut... de Irninis Miricioiu
Irninis Miricioiu 