Spring Super blog, The world we live in

Trecut. Viitor. Acasă


Ţin minte că în fiecare toamnă, era un moment când afară era mai cald decât în casă. Şi asta pentru că nopţile fiind tot mai reci şi zilele din ce în ce mai răcoroase, construcţia în sine ajungea să reţină tot mai puţină căldură. Mă trezeam dimineaţa şi recunosc că îmi lua ceva timp până când reuşeam să mă desprind din culcuşul cald de sub plapumă. În casă era destul de friguţ, dar nu atât de frig încât mamina să facă focul în cele două sobe de teracotă – pe gaz, într-adevăr – care aveau rolul să încălzească 5 camere stil vagon aflate într-un cartier de case al Ploieştiului. Însă în bucătărie era întotdeauna cald. Avea un godin pe care îl pornea imediat ce toamna începea să îşi arate colţii.

Însă înainte să facă pentru prima dată pe sezon focul în sobă, trebuia să nu uite să cheme un meşter care să verifice hornul tocmai pentru a vedea dacă între timp nu s-a înfundat. Şi când deja temperaturile de afară nu mai erau demult prietenoase, atunci cele două sobe îşi preluau atribuţiile de încălzire a casei. Cea din camera mea era din teracotă roşie şi se încălzea imediat. Ajungea să dogorească după numai câteva ore şi să împrăştie o căldură plăcută care ţinea mult timp după aceea. Cealaltă, mergea jumătate de zi şi de-abia dacă era caldă. Ca să nu mai pun la socoteală faptul că în fiecare noapte mamina se trezea de câteva ori pentru a verifica flacăra. Fiind diferenţe de presiune, focul s-ar fi putut stinge ceea ce ar fi putut genera intoxicarea noastră cu monoxid de carbon.

Într-adevăr, nici casa nu era deloc economică din punct de vedere energetic. Da, fusese o casă trainică, construită din cărămidă în jurul anilor 1950, însă realizată în spiritul de dezvoltare al epocii. Geamurile protejate de obloane de lemn se închideau destul de prost şi iarna trebuiau etanşate cu niste rulouri textile tocmai pentru a diminua pierderile de căldură. Şi iată cum să încălzeşti o casă întreagă pentru două persoane ajungea să comporte nişte consumuri exorbitante, evident transpunse în nişte facturi pe măsură. Aproape în fiecare an, factura la gaze ajungea să fie de două ori mai mare decât pensia bunică-mii. Evident, dacă luăm în calcul şi cazanul pentru apă caldă care funcţiona tot pe gaz.

 Ţin minte că la fiecare furtună mai serioasă, mamina se îngrijora să nu îi zboare vântul ţiglele de pe acoperiş. Uneori a mai avut şi astfel de surprize când câte o ţiglă buclucaşă pleca de la locul ei, lăsând câte un fir de apă să se prelingă fix pe tavanul din sufragerie. Şi iarăşi trebuia să îl cheme pe vecinul să se urce pe casă şi să descopere locul cu pricina.

Într-adevăr, multe dintre probleme s-au rezolvat atunci când a renunţat la tâmplăria clasică în favoarea termopanelor şi a înlocuit sobele de teracotă cu o centrală termică. Dar şi ea funcţiona tot pe gaz şi implicit facturile au rămas substanţiale. Dar asta după mulţi ani de când plecasem de la ea şi mă mutasem în Bucureşti.

Am înţeles atunci ce înseamnă să trăieşti într-o casă. Dincolo de spaţiul suficient – da, în toate apartamentele în care am locuit până acum, niciodată nu am avut suficient spaţiu -, de  peticul de grădină în care poţi privi stelele, de faptul că animalele pot alerga în voie în propria lor curte, o casă înseamnă o imensă responsabilitate, mai ales, dacă eşti aşa cum era mamina, un om care nu se pricepe să repare ce se strică prin casă şi nici nu îi este la îndemână să o facă. Din acei ani petrecuţi la ea am înţeles că lucrurile trebuiesc gândite încă de la început pentru a fi funcţionale şi pentru a-ţi acoperi nevoile pe termen lung. Caz în care ar trebui luat în calcul că vei locui acolo şi peste 10 ani, şi peste 20 de ani, şi după ce te-ai pensionat şi copiii au plecat deja la casele lor. Nu doar acum, când eşti tânăr şi tot ce ai nevoie este de un dormitor în care să îţi culci capul.

Sursa foto: Pexels

Da, este greu să faci o proiecţie în viitor care să aibă în vedere toate aceste aspecte, însă tocmai de aceea există proiecte de case  care să fie construite în funcţie de necesităţile tale viitoare. Iar ca să ajungi la o imagine completă a ceea ce ai nevoie, ar trebui să te gândeşti cum te imaginezi peste un deceniu şi la modul în care necesităţile tale se schimbă odată cu timpul. Tocmai de aceea, cel mai important pas atunci când vine vorba de construcţia unei case este proiectarea ei. Pentru că deşi ar trebui să răspundă nevoilor unei familii, proiectarea se realizează în funcţie de proiecţia în timp a evoluţiei acestora. Casa bunicii mele a fost proiectată în stil vagon, nedecomandată, pentru că în 1950 acestea reprezentau normele arhitecturale ale vremii. Evident, timpul a trecut şi un astfel de proiect nu îşi mai justifică utilitatea astăzi.

Însă cum ştiu ce proiect este cel mai potrivit pentru mine? Dincolo de faptul că îmi doresc o casă cu etaj pentru a separa cumva spaţiul de dormit de cel de zi, acolo unde, în general, oamenii îşi petrec cea mai mare parte din viaţă? Pentru a avea niste linii de reper de care ar trebui să ţinem cont, avem nevoie de răspunsul la câteva întrebări esenţiale: ce înseamnă din punct de vedere al spaţiului nevoile familiei tale pentru a beneficia de confortul dorit? Ce înseamnă întreţinerea unei case din punct de vedere al costurilor? Ce sisteme ar trebui utilizate pentru optimizarea cheltuielilor? Cum realizezi încălzirea şi climatizarea locuinţei? Ce perspective de revânzare există în eventualitatea în care ţi-ai dori la un moment dat să te muţi într-o altă locuinţă?

Bineînţeles, o astfel de proiecţie ar trebui să ţină cont şi de bugetul alocat construcţiei, aspect deloc de neglijat în condiţiile în care nu este deloc ieftin să îţi construieşti o casă şi comportă sacrificii pe care le suportă întreaga familie.

Şi dacă ţi-aş spune că ţi-ai putea construi o casă activă, care să genereze venituri, nu să consume? Cum ţi s-ar părea? Imposibil? Cu siguranţă! Nu numai că există un astfel de proiect, dar este implementat cu succes de echipele de specialişti de la AIA Proiect. Cu alte cuvinte, poţi beneficia de o casă care consumă foarte puţin, aproape zero energie şi care produce mai multă decât consumă. Pe lângă avantajul material – cum ar fi dacă nu ar trebui să mai plăteşti facturi exorbitante la gaz sau la curent în fiecare iarnă?  – trebuie subliniat impactul minim asupra mediului, fapt care demonstrează că fiecare individ se poate strădui, după propriile-i posibilităţi, să contribuie la protejarea ecosistemului în care trăieşte.

“Ei, şi ce este atât de spectaculos la o astfel de casă?” mă veţi întrebă. Orice casă poate fi eficientizată din punct de vedere al reducerii costurilor aferente încălzirii. Este de ajuns să o anvelopezi, să îi pui termopane şi eventual să îţi montezi nişte panouri solare pe casă. Până şi casa bunică-mii, deşi ea nu a ajuns chiar atât de departe cu modernizările.

În primul rând, o casă activă reduce la minimum consumul de energie neregenerabilă încă din faza procesului de proiectare. Orice construcţie beneficiază de un flux al resurselor pe care aceasta îl consumă pentru a asigura confortul celor care locuiesc în ea. Acest flux porneşte începând cu producerea materialelor utilizate, continuă pe toată durata de viaţă a clădirii şi se încheie la mai mult timp după ce aceasta a dispărut din peisaj. Dacă pentru o casă normală, materialele sunt alese în funcţie de recomandările constructorului, pentru casa eficientă energetic, alegerea fiecărui tip de material în parte se realizează pe baza unor calcule elaborate care au drept scop eficientizarea consumului de resurse. Astfel, fiecare etapă de execuţie a clădirii are în vedere reducerea până la 0 a impactului asupra mediului, fară a genera emisii în sol, aer sau apă. Cu alte cuvinte, nu doar calitatea materialelor este importantă, nu doar ceea ce “intră” în construcţie, ci şi ce rezultă în urma ei: deversări, poluarea aerului, poluarea solului, respectând cele mai exigente cerinţe de protecţie a mediului.

Astfel, se utilizează o serie de sisteme care au drept scop utilizarea resurselor regenerabile – de tipul energiei solare – dar şi transformarea produselor rezultate  astfel încât să nu existe pierderi, ba mai mult, clădirea să poată produce mai multă energie decât ar avea nevoie cei care locuiesc în ea.  Se pune accent pe ideea de circuit al resurselor, unde nimic nu se pierde, totul se transformă. Beneficiul constă firesc în confortul fiecărui utilizator în parte, accentul fiind pus pe calitate, economie de resurse, respect pentru mediul înconjurător. Şi de ce nu? Un profit  cuantificat prin valorificarea excedentului de energie pe care o astfel de casă îl poate produce.

Şi dincolo de toate, casa activă energetic sau nZEB, poate fi amplasată oriunde, fie în centrul unui oraş zgomotos, fie pe o colină la poalele muntelui, fie într-un colţ liniştit de provincie.

Sursa foto: Pexels

 “Şi oare cât costă o astfel de casă? Cât două normale, nu?” vă citesc întrebarea pe buze. Puteţi gândi şi aşa, dacă uitaţi aspectul cel mai important: o casă normală consumă resurse, o casă activă produce venituri. Cu alte cuvinte, în aceste condiţii vă puteţi amortiza investiţia, dincolo de costurile aferente locuirii într-un astfel de spaţiu. Rentabilitatea de 1,5% a investiţiei demonstrează faptul că o astfel de casă se poate amortiza integral în 12-18 ani în funcţie locul unde este amplasată, suprafaţa ei funcţională, nivelul de utilizare, etc. Cu alte cuvinte, dacă aţi făcut un credit pentru a o construi, ea însăşi va contribui la achitarea datoriilor, începând să îşi recupereze investiţia încă din prima zi în care v-aţi mutat în ea.

Poate că acum 70 de ani, atunci când bunică-mea şi-a construit casa, un astfel de proiect reprezenta doar o utopie, un fel de Star Trek în domeniul construcţiilor de locuinţe. Astăzi, însă este o realitate. Ce înseamnă traiul într-o astfel de casă? Pai în primul rând, să uiţi de grija facturilor. Să te bucuri de căldură atunci când ai nevoie de ea. Să te bucuri de climatizare atunci când temperaturile de afară devin sufocante. Să te bucuri de aerul curat şi de faptul că mediul nu suferă de pe urma ta. Şi eventual, să îţi cumperi o puşculiţă în care să pui banii pe care îi economiseşti. Cine ştie pentru ce vacanţă exotică vei avea nevoie.

Acest articol a fost scris în cadrul Spring Super Blog 2019.

1 thought on “Trecut. Viitor. Acasă”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.