Intalniri esentiale, Teatru, Televiziune + si -

George Motoi și revelația experienței netrăite


Poate una dintre cele mai tulburătoare întâlniri pe care le-am trăit vreodată. Unul dintre oamenii care mi-au rămas adânc întipăriți în suflet. Prin candoare, eleganță, profunzime. Și poate una dintre marile mele… greșeli.

L-am invitat pe maestrul George Motoi la un interviu, în direct, în cadrul emisiunii pe care o realizam atunci. Un interviu pe care îl puteți urmări pentru a vă reaminti de unul dintre lorzii teatrului românesc. O bucurie a discuției, chiar dacă segmentată de telefoane ale telespectatorilor, întrucât emisiunea era în direct. Însă pregătind-o acum pentru a o posta pe Youtube, am înțeles ce farmec emana George Motoi asupra celor care îl vedeau pe scenă sau se bucurau de filmele în care a jucat.

Captură din cadrul emisiunii Din arhiva TVR

De numele său se leagă însă și una dintre cele mai tulburătoare experiențe din viața mea.

Teama de eșec și o experiență memorabilă

Unele lucruri se întâmplă o singură dată în viață. O singură dată când în cale ți se răsfiră dintr-o dată două poteci. Cea cunoscută, lină, acolo unde nu ai surprize majore și alta ascunsă prin desișul pădurii, acolo unde nu știi ce te așteaptă.

Depinde de tine dacă vrei să ieși din zona de confort și să te aventurezi în necunoscut. Sau dacă teama te paralizează suficient de tare cât să nu reușești să îi treci pragul. Dacă lipsa de încredere în sine și sindromul impostorului de care sufeream atunci fără ca măcar să îmi dau seama, m-au făcut să ratez o experiență pe care astăzi, gândind cu mintea de acum, mi-ar fi plăcut din tot sufletul să o fi trăit.

George Motoi nu a fost doar un actor extraordinar care a lăsat publicului peste 45 de filme, rămânând memorabile rolurile sale în pelicule ca “Adela”, “Masca de Argint” sau “Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu”. Nu a fost doar actorul de geniu ce l-a însuflețit pe Caligula din piesa cu acelasi nume de Albert Camus, rol rămas antologic în istoria teatrului românesc. Și alături de el, sute de alte roluri.

Sursă foto: Facebook (George Motoi pagina oficiala)

Şi nu s-a limitat doar la cariera de actor, ci si-a explorat din plin latura regizorală, punând în scena peste 30 de spectacole la Teatrul Național din București, dar şi la teatrele din țară. Îi plăcea să dea o șansă tinerilor actori, să îi încurajeze, să le deschidă o poartă către afirmare.

Poate ca aici a survenit și șocul meu atunci când mi-a propus să joc într-o piesă pe care urma să o pună în scenă. Descoperise un text care îl fascinase, o piesă de o profunzime nebănuită, în două personaje. “Pentru că întotdeauna procesul de creație pleacă de la text“, mărturisea maestrul. Însă nu aș ști să spun de ce, a văzut ceva în mine.

Un “ceva” pe care eu nu l-am văzut atunci. Pentru ca nu eram actriță. Nu aveam studii în domeniu și nici nu mă credeam capabilă vreodată să interpretez vreun personaj. Acel “ceva” pe care George Motoi l-a considerat că mă face capabilă să interpretez un rol, pe o scenă de teatru, alături de el. Un “ceva” care, poate, nu va ieși niciodată la lumină, tocmai pentru că din teama mea existențială de a mă face de râs… l-am refuzat. Degeaba a încercat să mă convingă că va ști să îmi dea suficientă încredere în mine, cât să nu eșuăm amândoi. Degeaba a încercat să îmi spună că nu se înșală atunci când alege distribuția pentru un nou spectacol. Undeva, acolo, în interiorul meu profund, s-a lovit de un blocaj pe care nu l-a putut trece. Un blocaj pe care îl conștientizez de-abia acum și care m-a făcut să ratez o experiență pe care n-o voi mai avea niciodată.

După multe frământări am înțeles că teama de eșec este mai rea decât eșecul în sine. Pentru că eșecul reprezintă asimilarea unei experiențe nereușite. O lecție din care poți învăța ceva. Pe când teama de eșec reprezintă doar o frână pe calea evoluției, o barieră care aparent te protejează, dar în esență te limitează de la a fi tu însuți, de la a-ți explora noi limite și dezvolta alte abilități. Chiar dacă eșuezi.

George Motoi s-a stins în 2015 și nu am apucat să nici măcar să mă țin de promisiunea făcută în finalul interviului rămas, din fericire, ca un antidot la uitare. Îmi promisese atunci că ne vom reîntâlni tot într-un cadru similar pentru a realiza și o continuare. Nu a mai fost să fie. Însă rămâne unul dintre oamenii dragi mie, care au văzut ceva în mine, când eu însămi nu am avut ochii suficient de deschiși ca să văd. Și să cred.

Interviul realizat cu George Motoi @ Din arhiva TVR – prima parte
Interviul realizat cu George Motoi @ Din arhiva TVR – partea a II-a

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.