Plimbăreaţa noctură
Eminamente pasăre de noapte care preferă să îşi prelungească siesta până târziu, spre amiază, plimbăreaţa noctură poate fi întâlnită în toate barurile sau cluburile din oraşele pe care le vizitează, cu preponderenţă în cele de la mare. De fapt, de-asta şi alege să plece de acasă. Doar pentru distracţie fără sfârşit. Aleargă după DJ celebri pentru a-şi lăsa trupul purtat de ritmurile muzicii lor, dansează până la epuizare cu părul despletit în vânt, râde tare şi pare uşor desprinsă de realitate. Preferă călătoriile scurte, eventual de o noapte, pe care o petrece pe plajă luminată de lasere şi de cele mai multe ori o prinde răsăritul uşor adomită pe un şezlong. Nu este pretenţioasă la cazare, poate dormi pe unde apucă atâta timp cât nu este în patul ei, nu contează neapărat hotelul, nici numărul stelelor, ci doar distracţia trăită în timpul nopţii.
Dimineaţa, buimacă, se repede lacomă către prima cafea menită să o pună pe picioare, rememorează seara precedentă şi regretă cât de repede a trecut. Dar nicio problemă, ziua este doar un preambul al nopţii care umează, potrivită pentru o nouă escapadă. Căci doar noaptea este ziua ei, atunci când trăieşte cu adevărat pe ritmuri de electro. Destinaţii preferate: Neversea, White sensation, Electric castle… sau cluburi de pe plajă fără o ţintă anume.
Micuta turistă japoneză
O recunoşti fără să te străduieşti prea tare, chiar dacă trăsăturile aduc doar parţial cu fizionomiile clasice japoneze. Îmbrăcată comod, în jeanşi scurţi şi adidaşi, cu o micuţă pălărie care îi ascunde parţial chipul, o găseşti fotografiind în neştire– cu telefonul, camera foto sau cu alt device menit să capteze imaginea – orice merită să fie fotografiat. Orice artefact din National Gallery, Dalli Gallery sau Luvru, sau pur şi simplu de pe stradă, merită să fie păstrat, sortat, arhivat, etichetat. Fie că vorbim de opere celebre, fie de o gărgăriţă pe o frunză, ea le strânge pe toate.
Este cu adevărat disperată atunci când, din nebăgare de seamă, telefonul îi rămâne fără baterie, şi brusc rămâne şi fără ocheanul prin care priveşte lumea. Trăieşte fracţionat, între momentele în care face poze, fără să înţeleagă că astfel, îşi trăieşte viaţa prin propriul ei ecran. Preferă destinaţii aglomerate încărcate de istorie: Londra, Paris, Ierusalim, acolo unde poate întâlni la tot pasul, ba o statuie, ba un muzeu, ba un lucru nemaivăzut şi demn de imortalizat. Trist este că are albume întregi de poze pe care nu le-a deschis niciodată, ocupată fiind să fabrice altele. Poate fi supranumită “micuţa făbricuţă de poze”, pe care însă nu l-a admirat nimeni.
Piţipoanca high-class
Ea iese în evidenţă, ca struţul, chiar şi atunci când nu ţine morţiş s-o facă. Cu ochelarii mari care îi maschează privirea permanent cercetătoare, cu o pălărie cu boruri atât de largi încât ar putea să o ascundă cu totul, îmbrăcată mereu la 4 ace în hainele ei neapărat de firmă, bocăne cu tocurile pe astfalt chiar dacă, afară sunt 40 de grade şi uneori i se afundă în magma cenuşie. Este frumoasă? Poate. Cu siguranţă însă, pare inabordabilă. Afişează un aer de superioritate chiar dacă nu are neapărat de ce să o facă. Poate doar pentru că locul o impune. La Monaco, nu poţi fi altfel dacă vrei să faci parte din mulţime. Pentru că însăşi mulţimea îţi dictează atitudinea, înfăţişarea, propria existenţă.
Preferă destinaţiile exclusiviste, acolo unde cazarea înseamnă minimum 5 stele, are pretenţii de mai mult de atât, şi niciodată, dar niciodată, nimic nu este suficient de bun pentru ea. Pentru că ea se crede mult prea bună pentru lumea asta.
Domnişoara all-inclusive
După cum îi spune şi numele, preferă sejururile all-inclusive, acolo unde are impresia că totul este for free. De parcă totuşi nu ar fi plătit pentru asta. Dar noţiunea de “gratis” este irezistibilă. Încearcă toate felurile de mâncare, chiar dacă după ce ia o singură înghiţitură constată că nu îi place şi implicit aruncă toată farfuria, testează toate facilităţile hotelului încercând cumva să umple sejurul de minim 10 zile petrecut la marginea piscinei. Cu o vizită la spa, una la manichiură, una la sala de fitness, chiar dacă a trecut ceva vreme de când nu a mai călcat nici măcar pe la uşa vreuneia. Noroc că o ajută corpul şi costumul de baie încă îi vine bine în ciuda abuzurilor culinare prilejuite de all-inclusive.
Îşi doreşte foarte tare să se întoarcă neagră-neagră de la mare, aşadar în fiecare zi o vei găsi, bineînţeles după un mic dejun copios, pe marginea piscinei, perpelindu-se la soare ca un mic pe grătar. Îi este prea lene să meargă până la mare, piscina este mai aproape. Aşadar poate fi şi supranumită “şopârla de şezlong” pentru faptul că arareori îl părăseşte.
Preferă destinaţiile relativ apropiate de casă: Grecia, Turcia, Bulgaria, acolo unde hotelurile se întrec în oferte care mai de care mai tentante şi mai aducătoare de kilograme în plus. Noroc, cum spuneam, că încă o mai ajută vârsta, metabolismul sau ereditatea, astfel încât nu se vede că mănâncă exact ca Haplea, dar unul mai mic.
Iubitoarea de simplitate
Pe ea o vezi rar, spre deloc. Ea este ca o umbră care doar călătoreşte fără să o vezi neapărat. Poate doar la plecare sau la întoarcere, atunci fie coboară de la munte, fie când de-abia se pregăteşte să urce. Cu un mega ghiozdan în spate din care izoprenele colorate ies jucăuşe la lumină, cu diverse alte ustensile menite să îi asigure traiul în mijlocul naturii, iubitoarea de simplitate nu se sfieşte să doarmă sub cerul liber bine înfololită în sacul ei de dormit. Ba chiar şi-o doreşte, chiar dacă spre dimineaţă, roua îi umezeşte uşor părul şi îl face să se confunde cu firul ierbii. Însă prima rază de lumină care îi gâdilă faţa o face să se trezească cu o poftă de viaţă nebănuită. Pentru că ea din natură îşi trage propria sevă.
Preferă destinaţiile izolate, acolo unde nu există semnal la telefon, dar îşi poate planta liniştită cortul, acolo unde poate căuta frăguţe şi poate culege flori din flora spontană. Pentru ea contează mai mult liniştea naturii decât aglomeraţia unui hotel, acolo unde se poate retrage pentru a se pierde în mişcarea norilor pe cerul senin de vară, sau pur şi simplu încercând să indentifice constelaţii în nopţile cu miros de iarbă cosită. Îşi urmează propria stea polară, ca o chemare tainică în care reuşeşte să se armonizeze cu universul.
Îndrăgostita de autentic
Este cea care străbate ţara în lung şi în lat în căutarea autenticului. Locurile ei preferate sunt cătunele singuratice din Ardeal, acolo unde încă mai există tradiţii, acolo unde oamenii încă mai merg la biserică îmbrăcaţi în straie populare. Iubeşte din străfunduri Delta Dunării, acolo unde neamuri întregi de păsări cuibăresc în fiecare vară, acolo unde apele dulci se întrepătrund cu cele sărate într-o curgere fără sfârşit.
Şi iubeşte şi marea. Pentru că doar la mare se poate regăsi pe sine, în mişcarea necontenită a valurilor care o cheamă departe, spre adâncuri. Cu bateriile încărcate, porneşte iarăşi mai departe. Căci mai sunt mii de locuri de descoperit în România. Trebuie doar să vrei să le cauţi.
Cine sunt eu?
Sunt toate aceste instantanee la un loc. Şi vampa şi mironosiţa. Şi copilul rebel pus mereu pe şotii şi leneşa care nu se desparte de piscină. Şi cea îndrăgostită de natură şi cea care îşi caută rădăcinile în propriile noastre tradiţii. Căci invariabil am trecut prin toate ipostazele, încercând tot timpul să caut ceva în călătoriile mele. Să mă proiectez în afară fără să caut însă în interior.
Căci, dincolo de relaxare, dincolo de priveliştile minunate, de opere de artă care îţi arată necontenit grandoarea lumii, dincolo de culturile cu care intri în contact, dincolo de milioane de lucruri văzute şi simţite, tot tu cu tine însuţi rămâi. Întotdeauna mai bogat sufleteşte, mai profund, niciodată la fel. Doar tu şi cu propriile tale reflexii în oglindă.
Articol publicat in cadrul Spring Super Blog 2019
Irninis Miricioiu 