El a întins spre mine o frunzã ca o mânã cu degete.
Eu am întins spre el o mânã ca o frunzã cu dinţi.
El a întins spre mine o ramurã ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramurã.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un mãr.
Eu mi-am înclinat spre el umãrul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bãtând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rãmas un pom singur.
El
un om singur.
Irninis Miricioiu 
superbe necuvinte….