Nu-mi plac dimineţile înnorate,
în care ma trezesc mai departe
de mine însãmi, de tine,
de noi.
Nu-mi plac dupã-amiezile nãucitoare
în care alerg dupã mirosul unui chibrit aprins,
dupã emoţia unei clipe trecute,
dupã o lacrimã.
Nu-mi plac nopţile însingurate,
în care timpul devine nesfârşit,
în care bãtaia mea de inimã
nu e completatã de a ta.
Nu-mi plac mãştile
pe care mi le smulgi, una câte una,
fãrã sã mai existe,
vreun drum înapoi.
Nu-mi place sã fiu eu însãmi,
atât de goalã, atât de închisã,
atât de lipsitã de tine.
Irninis Miricioiu
🙂 inspirational .
Frumos . . . but trist
Frumoase versuri .