În goană după rădăcini

“Se întâmplă uneori, dar în zadar, să căutăm dincolo de noi și de ale noastre, peste mări și țări, ceea ce avem dintotdeauna acasă. O căsuță frumoasă din lemn, lavița din târnaț, cuptorul de pâine, căței și pisoi, izvoare și păduri, copilul care ai fost și o mulțime de noi prieteni, milioane de stele și…

A fi români sau a nu fi

Cu toţii tânjim la un stil de viaţã mai bun, aşa cum reuşim sã îl cunoaştem prin ochii turistului atunci când ajungem sã plecãm în strãinãtate. Ei au autostrãzi. Noi n-avem. Ei au locuri de muncã remunerate conform pregãtirii. Noi avem profesori care devin paznici de noapte şi medici care trãiesc dintr-un salariu de mizerie încercând sã salveze vieţi fãrã sã aibã cu ce. Ei au salarii mari care le permit sã nu se gândeascã la ziua de mâine. Noi stãm în fiecare zi cu ochii pe preţuri pentru a ne calcula traiul de zi cu zi. Ei au perspective. Noi încercãm cu greu sã supravieţuim. La ei existã reguli respectate. Noi nu reuşim sã ne creãm propriile reguli, fãrã a ne mai gândi sã le şi respectãm. Ei ştiu sã îşi aprecieze valorile. Noi le ignorãm pânã când ajung fie sã-şi caute un viitor departe de graniţe, fie se pierd în anonimat, fie mor. Ei sunt ei. Noi suntem noi.