Don't drive faster than your guardian angel can fly! E la modã sã scrii despre accidente... Mai ales despre accidentele altora... Într-o lume avidã de senzaţional în care suferinţa umanã a ajuns prilej de delectare pentru mase, accidentele nici mãcar nu ne mai înduioşeazã. Zilnic, mor oameni în accidente de maşinã, iar noi… Continue reading Despre accidente şi îngeri pãzitori
Am terminat astãzi de citit „Colecţionarul” lui John Fowles. Îmi aduc aminte cã trebuia s-o citesc acum mulţi ani pe vremea când mã pregãteam sã dau bacul la literaturã universalã şi aveam o listã întreagã de lecturi care trebuiau parcurse. Ştiam subiectul cãrţii, dar pânã acum douã zile n-am avut curiozitatea sã îl… Continue reading John Fowles – Colecţionarul
Cred cã de când am vãzut-o prima datã, am vrut sã scriu despre reclama la Skittles. Mi se pare genialã, nu neapãrat din punctul de vedere al tehnicilor de realizare, al conceptului sau al ideii de marketing de la care a plecat, ci de la adevãrul general valabil pe care îl exprimã. Reclama la… Continue reading Despre reclama la Skittles
Nici nu mai ştiu când am învãţat, în copilãrie cred, cã a greşi este omeneşte... cã poţi face prostii când eşti mic tocmai din neştiinţã. Cã nonşalanţa cu care te duci şi îţi strecori mâna printre limbile albastre ale focului, nu te scuteşte de arsuri. Cã nu e de ajuns sã ţi se spunã… Continue reading Arta de a greşi
Nu alegem noi când ne naştem. Nu putem alege nici mãcar ce pãrinţi sã avem. Mai buni sau mai rãi, mai apropiaţi sau sau mai distanţi, într-un fel sau altul, ei reprezintã o coordonatã fixã a vieţii noastre. Nu îi putem schimba, aşa cum nu putem schimba vremurile în care trãim. De foarte… Continue reading Vreme trece, vreme vine…
A fost odatã o fatã oarbã care se ura pe sine pentru cã era oarbã. Ura pe toatã lumea în afarã de prietenul ei. Într-o zi fata a spus cã dacã ar putea vedea lumea mãcar pentru o singurã datã, atunci ea s-ar mãrita cu prietenul ei. Într-o zi norocoasã cineva i-a donat… Continue reading A little story…
De Paşte am plecat şi eu, aşa cum se promoveazã de ceva vreme încoace, în „vacanţã”, profitând de zilele libere şi de ideea de a încerca altceva. Este prima datã când am ales sã fug de tradiţionalul „Paşte” acasã, gândindu-mã cã undeva, departe, în alte zãri, sãrbãtoarea poate avea un alt farmec... dar nu… Continue reading Prãpastia dintre douã lumi
Scriam undeva, mai demult, cã timpul trece implacabil pentru fiecare dintre noi... cu toţii ne naştem, trãim şi murim... mai întâi deschidem ochii pe chipul mamei care ne ţine în braţe. Învãţãm sã mergem de-a buşilea, sã articulãm primele cuvinte şi sã descoperim, pe pipãite, lumea care ne înconjoarã. Apoi ne bucurãm de jucãriile… Continue reading Despre bãtrâneţe…
Prima datã l-am vãzut intr-o dupã-amiazã de august, cu soare torid şi miros de pepene proaspãt tãiat. Ieşeam cu nişte prieteni dintr-o terasã şi ochii mi-au rãmas lipiţi de pielea negrã. Mi-a plãcut. Deşi nu intuiam atunci cum el urma sã devinã mai mult decât o simplã imagine. Mai mult decât o privire aruncatã… Continue reading Declaraţie de dragoste
Încã de micã îmi plãcea sã primesc mãrţişoare... în mintea mea de copil, reprezentau un simbol al primãverii apropiate, nevãzute încã, dar intuite. Parcã primãvara, ea însãşi, reuşea sã prindã viaţã prin micul ghiocel abia înflorit, sau prin nevinovãţia unui animãluţ de sticlã oferit pe post de mãrţisor. Îmi aduc aminte de colecţia întreagã strânsã… Continue reading 1 martie fãrã mãrţisor
Irninis Miricioiu 