Archive

Posts Tagged ‘femeie’

Daca nu cer prea mult… de Marin Sorescu

June 1, 2011 1 comment

– Ce-ai lua cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
– O carte, o sticla cu vin si-o femeie, Doamne,
Daca nu-ti cer prea mult.
– Ceri prea mult, îti taiem femeia,
Te-ar tine de vorba,
Ti-ar împuia capul cu fleacuri
Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, daca am lânga mine
O sticla de vin si-o femeie.
Asta as dori, daca nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
– O sticla de vin si-o femeie,
Daca nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o data, de ce te încapatânezi,
E prea mult, ti-am spus, îti taiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoana?
Mai bine taiati-mi vinul,
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul,
Inspirându-ma din ochii iubitei.
Tacere, minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lasându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
– O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult.
– Ceri prea mult, îti taiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul si raiul,
Ori totul, ori nimic.
As face drumul dintre rai si iad degeaba.
Cum sa-i sperii si sa-i înfricosez pe pacatosii din iad,
Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat?
Cum sa-i înalt pe dreptii din rai,
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura, luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?

Advertisements

Irepetabila Povara – Alice Nastase

May 5, 2010 4 comments

“Bunul renume al unei femei se

datoreaza tacerii mai multor barbati”.

Humphrey Bogart

 

  

       

     Decat sa intrebi o femeie cu cati barbati s-a culcat pana acum, mai bine ii dai doua palme. Raspunsul onest la o astfel de intrebare nu-i poate fi decat defavorabil, oricat de dezgolit de prejudecati l-ai astepta.

     “Cu unul singur” e raspunsul care starneste ori ilaritate dezlantuita (“Ce toanta!”), ori neincredere gata sa dea in clocot (“A naibii ipocrita”). “Cu trei” pare a fi raspunsul standard al celor care evita dintru inceput adevarul legat de un asemenea subiect fara draperie.

     “Iubitule, tu esti al doilea” e ceea ce barbatii vor sa le fie soptit la ureche de foarte aproape. Iar femeile tin cont de dorintele lor.

     Cele mai multe dintre noi au vrut din toata inima sa se marite cu cel dintai barbat din viata si asternutul lor. Dar pentru ca, in cazul unora, alesul avea saptesprezece ani, al altora avea nevasta acasa si al celor mai multe avea o lipsa grava de caracter, acest vis nu li s-a realizat. Nu ma incumet sa spun “din fericire”. Femeile se incapataneaza sa creada ca despartirea de barbatul cadorisit cu himenul lor este un esec considerabil in dragoste. Daca tot n-au ramas impreuna, inseamna ca el n-a meritat nici actul irepetabil de curaj sufletesc, nici pata rozalie de pe cearsaf. “Mai bine mai asteptam” isi spune recent dezvirginata, suflandu-si trist nasul in batista.

     Mitul casatoriei in rochie alba, cu lamaita prinsa peste voal, continua sa ne emotioneze, oricat de emancipate si dedulcite la apucaturi liberale am fi. Am fi vrut, fiecare dintre noi, sa iubim nebuneste un singur barbat in viata, sa ne trezim in fiecare dimineata a existentei noastre din dragoste pentru el, sa il dorim dezlantuit in fiecare clipa a destinului nostru. Sa tanjim sa-i purtam lui pruncii in pantece, sa-i stim, doar lui, pe dinafara, gustul imbatator. Sa nu mai vedem alt barbat niciodata, orbite de o iubire fara margini si fara cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastra ar fi fost crutata de multa tristete. Dar, din pacate, se pare ca nici un barbat de pe lume nu merita sa fie iubit intr-atat. Si-atunci esti nevoita sa mai speri, sa mai astepti, sa mai cauti, sa mai incerci. Inca unul si inca zece si inca o suta. Ce conteaza? Oricum, daca vei fi intrebata, nu vei spune niciodata adevarul.

 

Alice Nastase

in volumul “Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire”

Nemira Damen Tango

%d bloggers like this: