De prin presa…

 

irninis_arhiva

„Dacã nu aş fi fãcut televiziune, mi-aş fi urmat vocaţia şi aş fi devenit critic literar, cu normã întreagã”

 

– crede Irninis Miricioiu, realizatoarea emisiunii “Din arhiva TVR” de pe TVR3

 

Reporter: Domnişoara Irninis Miricioiu, realizaţi o emisiune culturală la TVR3, intitulată “Din arhiva TVR”. Aveţi un criteriu după care vă alegeţi invitaţii şi în ce măsură consideraţi că prezenţa lor pot defini o stare culturală?   

 

Irninis Miricioiu: Criteriul dupã care ne alegem invitaţii emisiunii „Din arhiva TVR” este valoarea… şi când spun „valoare” mã gândesc atât la carierele prodigioase pe care aceştia le au, la realizãrile profesionale deosebite, cât şi la calitatea umanã, la demnitatea şi modestia lor. La noi nu vin „vedete”, pentru cã, din punctul meu de vedere nu existã vedete în Romania, ci vin oameni de cultura, oameni care au realizat ceva în viaţã, au trecut peste bune şi rele pentru a lãsa ceva în urmã. Sunt foarte mulţi cei care ne-au cãlcat pragul în acest prim sezon, şi n-am sã enumar decât câţiva de teama de a nu-i putea enumera pe toţi: Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, Florin Piersic, Ion Besoiu, Damian Crâşmaru, Sofia Vicoveanca, Dan Mihãescu şi Octavian Sava, Ovidiu Lipan Tandarica, Daniel Cristea Enache, Eugen Simion, Aurora Liiceanu, Ileana Vulpescu, Matei Vişniec – invitat special al emisiunii – şi mulţi mulţi alţii… le multumesc tuturor pentru cã împreunã încercãm sã susţinem campania Televiziunii Române, „Audienţã prin decenţã”. Şi trebuie sã le promitem celor care ne urmãresc cã noul sezon al emisiunii le va aduce şi alţi invitaţi deosebiţi, adevãrate modele culturale şi umane. Pentru cã asta încercãm sã facem la „Din arhiva TVR”: sã ridicãm semne de întrebare.

 

 

Reporter: Aveţi o prezenţă feminină fermecătoare, fapt sesizat şi de unii initaţi ai dvs. Credeţi că acest aspect vă face să aveţi mai mulţi telespectatori?

 

Irninis Miricioiu: Nu mizez pe prezenţa mea „fermecãtoare”, aşa cum o caracterizaţi dumneavoastrã, pentru a câştiga mai mulţi telespectatori. Încerc sã fac lucrul acesta, în primul rând prin invitaţii pe care îi aduc în faţa telespectatorilor, şi în al doilea printr-o mai bunã promovare a emisiunii. 

Recunosc cã este un atu din punct de vedere telegenic. Dar atâta timp cât încerc sã transmit un mesaj prin intermediul emisiunii şi prin intermediul invitaţilor mei, consider cã acest aspect este unul secundar.

 

Reporter: Ce proiecte culturale mai aveţi în afara emisiunii pe care o realizaţi?

 

Irninis Miricioiu: Încerc sã mã întorc la scris. Pentru cã scrisul a reprezentat dintotdeauna o a doua naturã. Doar cã lipsa timpului îşi spune cuvântul. Este greu sã finalizezi proiecte pe care le-ai început acum câţiva ani. O surprizã extrem de plãcutã în acest sens a fost includerea unui eseu de criticã literarã despre „Frumoasa cãlãtorie a urşilor panda povestitã de un saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt” de Matei Vişniec realizat acum câţiva ani în reeditarea volumului din care piesa face parte. Sunt foarte onoratã de faptul cã dintre toate textele critice despre piesele sale, Matei Vişniec l-a ales tocmai pe al meu.

 

Reporter: Am observat că aţi publicat câteva versuri într-o revistă online de cultură din Germania. Aţi tipărit vreun volum până în prezent?

 

Irninis Miricioiu: Poeziile respective fac parte din perioada studenţiei mele, atunci când fiecare viseazã sã creeze prin cuvânt o nouã realitate. Nu mã consider o poetã, poezia apãrând meteoric în viaţa mea ca un alter ego, o altã formã de exprimare. Recunosc cã în ultimii ani nu am mai scris poezie, ci mai mult criticã literarã, studii despre anumite teme sau despre anumiţi autori. Şi i-as menţiona aici pe doi dintre favoriţii mei, doi dintre scriitorii care mi-au marcat într-un fel mentalitatea despre lume şi viaţã: Nichita Stãnescu şi Matei Vişniec. Încã nu am inclus toate scrierile într-un volum, încã nu le-a venit timpul…

 

Reporter: Ce gen literar vă pasionează mai mult?

 

Irninis Miricioiu: Îmi place sã citesc literatura contemporanã, sã fiu într-un permanent contact cu literatura de pretutindeni. Îmi place sã mã plimb prin librãrii şi sã vãd ce a mai apãrut nou… dacã o carte îmi atrage atenţia, o cumpãr imediat… o citesc şi dacã mi-a plãcut stilul scriitorului, caut alte cãrţi ale acestuia…

aşa am procedat cu Iris Murdoch, Ian McEwan, Jose Saramago, Salman  Rushdie. Din când în când revin la literatura interbelicã româneascã pentru a reciti unele romane care mi-au rãmas adânc în suflet: Patul lui Procust sau Adam şi Eva… în funcţie de stare, (re)citesc şi poezie, Nichita Stãnescu, Blaga, Matei Vişniec sau, mai nou, Thomas Transtromer. Dar, din punctul meu de vedere, nu poţi citi poezie oricând. Trebuie sã ai o anumitã disponibilitate sufleteascã pentru ca poezia sã-şi poatã vãrsa întreaga sevã direct în sufletul celui care citeşte.

Cât despre ce îmi place sã scriu…. dacã nu aş fi fãcut televiziune, mi-aş fi urmat vocaţia şi aş fi devenit critic literar (cu normã întreagã, cum îmi place mie sã glumesc!).

 

Reporter: Ca om de cultură şi de presă, cum consideraţi că pot fi promovate tinerele talente literare din România?

 

Irninis Miricioiu: Din punctul meu de vedere, încã din şcoalã ar trebui sã înceapã totul. Sunt foarte mulţi copii talentaţi în Romania, care participã la olimpiade, care iau premii naţionale şi internaţionale, fãrã a primi în schimb… nimic. Dupã ce terminã şcoala, nu pot face nimic cu colecţia lor de diplome. Şcoala şi implicit Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării ar trebui sã deruleze mai multe proiecte pentru sprijinirea tinerilor cu potenţial.

Apoi media… nu este un secret pentru nimeni cã televiziunile promoveazã mult prea puţin cultura, pentru cã din culturã nu se fac bani. Dacã acestea ar promova mult mai mult tineretul poate cã s-ar schimba ierarhia valorilor în Romania. Nu am mai citi tabloide şi nu ne-am mai uita la emisiuni mondene. Am avea alternative. Consider cã media ar trebui sã facã mult mai mult pentru a promova tinerii care astãzi, nu au decât puţine variante pentru a se remarca.

 

Reporter: Cum aţi caracteriza literatura romană prezentă. Exista un public interesat de acest gen şi cum se poate face o selecţie valorică, în afara publicităţii media?

 

Irninis Miricioiu: Întrebarea dumneavoastra mã duce cu gândul la cel mai recent roman semnat Matei Vişniec, „Sindromul de panicã în oraşul luminilor”, roman care pune problema scriitorului care scrie doar pentru sine şi care se zbate sã fie publicat. Şi la noi se scriu foarte multe cãrţi, apar foarte multe cãrţi, unele mai bune, altele mai proaste. Evident, ele sunt destinate unui public, altfel nu ar mai fi scrise deloc. Şi atâta timp cât sunt în librãrii, asta înseamnã cã acel public existã.  Cred cã acel public impune un scriitor (vezi cazul Coelho), chiar dacã critica este de altã pãrere. Din punctul meu de vedere, critica de specialitate are un cuvânt greu de spus, mai ales când este vorba de cei care debuteazã şi au nevoie de încurajãri avizate. Publicitatea media are un rol mult prea mic, din punctul meu de vedere… sunt foarte puţine emisiuni de specialiate care pot informa publicul despre apariţiile editoriale notabile. În schimb, internetul câştigã tot mai mult teren, prin publicarea, fãrã foarte multe eforturi, a tuturor textelor (avem exemplul blogurilor). Acum depinde de fiecare ce anume vrea sã citeascã.

 

Reporter: În 1981, la Drobeta Turnu Severin, Nichita Stănescu dădea următoarea definiţie poeziei: „Poezie este când ai Dunăre şi Turn la Severin”. Credeţi că este corectă?

 

Irninis Miricioiu: Fiecare scriitor a încercat la un moment dat sã dea o definiţie poeziei, de la „ut pictura poesis” la „românul s-a nãscut poet”. Nu existã definiţii corecte sau incorecte în ceea ce priveşte poezia. Şi asta pentru cã poezia se citeşte cu sufletul.

 

Reporter: Cunoaşteţi sau aveţi un scriitor preferat din judeţul Mehedinţi, fie clasic, fie contemporan?

 

Irninis Miricioiu: Pasionatã fiind de poezia lui Nichita Stãnescu (şi ploieşteancã pe deasupra!), am citit la un moment dat şi interviul dat de Nichita Stãnescu în care o menţioneazã pe Ileana Roman. Mi-au picat în mânã la un moment dat câteva poezii semnate Ileana Roman care mi-au plãcut foarte mult. De atunci însã nu am mai avut un contact cultural direct  cu ceea ce reprezintã literatura mehedinţeanã.

                                               

                                                A consemnat Mircea Popescu

 interviu aparut in Cafeneaua politica si literara (www.cafeneauapolitica.ro)

  1. October 21, 2009 at 12:51 pm

    hello,

    Thank you for the great quality of your blog, each time i come here, i’m amazed.

    black hattitude.

  2. January 9, 2010 at 9:48 am

    frumos… ai grija sa nu ajungi ca Andreea Marin.

    • irninis
      January 9, 2010 at 11:24 am

      Multumesc!

      n-am sanse…🙂

      si in plus, scriu poezii si critica literara de cand eram in liceu!

  1. May 10, 2012 at 8:56 pm
  2. July 28, 2012 at 6:24 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: