Things unsaid
Un blog despre…
Bucuria lucrurilor simple
Articole recente
-
Zen Eco Villa sau bătaia de joc a hotelierilor față de clienții care le calcă pragul
Cum am ajuns la Zen Eco Villa Nu îmi stă în fire să povestesc experiențe negative, însă având în vedere că aceasta parcă le-a depășit pe toate celelalte, am zis că merită să împărtășesc cu voi cum sunt tratați turiștii la o pensiune care se vrea cu pretenții. Și nu oricând, ci la un pas… Continue reading Zen Eco Villa sau bătaia de joc a hotelierilor față de clienții care le calcă pragul
-
Despre lucrurile (ne)făcute la timpul lor
Ieri am primit o bicicletă. Pentru cineva care s-a bucurat în copilărie de plimbările pe două roți, nimic mai banal, ați zice. Pentru că aproape orice copil, încă de când învață să meargă mai bine pe propriile picioare, își dorește să poată stăpâni arta echilibrului pe bicicletă. Și asta chiar dacă începe mai întâi să… Continue reading Despre lucrurile (ne)făcute la timpul lor
-
Despre Ziua Internațională a Cărții, cadouri de la edituri și colapsul pieței de carte
Nu cred că ai nevoie de o zi anume pentru a sărbători cititul. De când mă știu, cărțile au făcut parte din viața mea, reprezentând acea zonă de confort în care m-am regăsit în clipe de restriște. De mică am visat să am biblioteca mea. Și încă de când am început să strâng primii bani… Continue reading Despre Ziua Internațională a Cărții, cadouri de la edituri și colapsul pieței de carte
-
Cadoul de la Iepuraș sau povești despre cărți și eșecuri
Dacă anul trecut, Iepurașul s-a gândit să ne aducă (tuturor, dar în special lui Anais)… un iepuraș, anul acesta a revenit cu lăbuțele pe pământ și s-a limitat la cadouri mult mai… pragmatice. Nu știu cât de inspirate au fost cadourile pentru ceilalți membri ai familiei (dar până acum nu am auzit vreo plângere în… Continue reading Cadoul de la Iepuraș sau povești despre cărți și eșecuri
-
Quo vadis, Domine?
Am crescut într-o casă plină de icoane. O casă care avea un perete tapetat cu chipuri de sfinți ce zâmbeau tainic de fiecare dată când pe chipul lor aluneca o geană de lumină. Am crescut cu ruga bunicii mele, în fiecare seară, ce se auzea ca un zumzet și îmi acompania pleoapele grele. Am crescut… Continue reading Quo vadis, Domine?
-
Risipa alimentară sau cum să îți faci provizii pe timp de epidemie
Un scurt remember Trebuie să recunosc că atunci când îmi povestea bunică-mea cum mama ei împărțea un ou pentru a-și hrăni cei patru copii pe timpul războiului, credeam că exagerează. Nici măcar nu mi-am putut imagina cum este, vreodată, să suferi de foame. Însă pentru străbunică-mea, croitoreasă și văduvă cu patru copii mici, nu a… Continue reading Risipa alimentară sau cum să îți faci provizii pe timp de epidemie
Irninis Miricioiu 