Concurs, Pe note

Despre muzică, un super concert Proconsul şi cum puteţi primi o invitaţie cadou


Cred că despre muzică aş putea scrie tomuri întregi. Pentru că dacă nu ar fi fost scrisul în viaţa mea, cu siguranţă ar fi fost muzica… indiscutabil, poate pentru faptul că provin dintr-o familie unde muzica a fost la ea acasă, pentru că îmi aduc aminte de bucuria cu care naşi-mea cânta la pian şi de cum am început să leg de muzică tot mai multe momente ale vieţii mele. Şi stau tot mai mult să mă gândesc că încă nu este prea târziu să mă apuc să învăţ să cânt şi eu… o experienţă avută în copilărie şi întreruptă brusc din cauze independente de voinţa mea.

Dacă m-aţi întreba acum ce muzică ascult, recunosc că aş fi tare încurcată. Pentru că ar trebui să trec în revistă o mulţime de stiluri muzicale, de la Linkin park, U2, Placebo, trecând prin Queen, Deep Purple, Depeche Mode sau Bon Jovi sau până la Armin van Buuren, Sander van Doorn sau Boris Brejcha. Fără a uita jazzul, bluesul sau romanţele descoperite în arhiva TVR-ului în atâţia ani de emisiune. Şi atât de multe altele, încât aş uita până şi de ce m-am apucat să scriu acum.

Şi bineînţeles, muzica românească. Cu foarte mulţi dintre artişti am crescut, pentru ca mai apoi să am privilegiul de a-i cunoaşte personal şi de a afla câte ceva despre pasiunea pe care o exprimă în fiecare notă. De Cristi Minculescu, de exemplu, mă leagă o prietenie de foarte mulţi ani. La fel de Felicia Filip şi de soţul său, Cristian Mihăilescu. Pe mulţi dintre ei încerc să îi aduc săptămânal la “Vorbe cu personalitate”, emisiunea pe care o creionez la microfon, în fiecare duminică la Radio Seven.

Pe unii îi ascult în maşină, cu volumul dat la maximum. Atunci când încă îmi place să merg sportiv cu maşina, chiar dacă nu mai este de curse şi nici nu mă mai aflu în vreo competiţie. Pe alţii îi ascult când sunt melancolică sau când mi-e dor. Unele melodii îmi fac dimineaţa mai frumoasă şi mă fac să mă ridic din pat cu zâmbetul pe buze. Altele îmi amintesc de copilărie şi de tot ce reprezintă ea. Pe unele m-am îndrăgostit şi rămân pentru totdeauna întipărite în ADN-ul sufletului meu. Pe altele am suferit şi ele îmi potenţează cicatricile. Însă muzica m-a însoţit în fiecare clipă a vieţii mele fiindu-mi explozie de energie, cântec de alean, prieten de drum sau plasture menit să mă panseze. Şi cred că şi voi aţi simţit de-a lungul timpului acelaşi lucru, când ritmurile s-au împletit cu propriile gânduri.

Şi dacă ar fi să vă gândiţi puţin…

Vă provoc să îmi răspundeţi la o întrebare: care este melodia care vă este cel mai aproape de suflet? Dacă doriţi, puteţi motiva şi de ce, dar nu este obligatoriu. Unele motive sunt mult prea intime şi poate că aşa ar trebui să rămână.

Iar eu vă voi răsplăti cu un concurs în urma căruia puteţi câştiga prin tragere la sorţi o invitaţie de două persoane la concertul Proconsul care va avea loc marţi, 14 mai, la Circul Metropolitan Bucureşti, începând cu ora 19.30.  Mai ales că vorbim despre un super eveniment prilejuit de împlinirea a 20 de ani de activitate neîntreruptă.

Şi acum, spuneţi-mi drept, cine nu a fredonat măcar o dată, “Cerul”? Sau poate versurile de la “Ce dacă mă doare?” Sau orice altă baladă pe care băieţii au scris-o tocmai pentru a potenţa sentimentele celor care îi ascultă?

  • afis Proconsul 20 de ani de balade

Eu sigur am făcut-o. Tocmai pentru că şi ei se află pe lista mea atunci când vine vorba de preferinţe în materie de muzică românească. Şi nu voi lipsi nici de la concert. Dacă vreţi să fredonăm împreună, vă aştept acolo. Câştigătorul va fi desemnat luni, 13 mai, prin random.org şi anunţat aici pe blog, astfel încât invitaţia să ajungă la timp la norocosul îndrăgostit de muzică.

Dacă ceeeeruuull ar puteeeaaaa… dar mai bine să îi las pe ei să cânte, eu ştiu că mă descurc mai bine cu aplaudatul!

Ps. Şi dacă tot vorbeam de preferinţe, iat-o şi pe a mea. Una dintre ele. Restul le veţi asculta la concert.

2 thoughts on “Despre muzică, un super concert Proconsul şi cum puteţi primi o invitaţie cadou”

  1. Întâmplător chiar am o melodie a celor de la Proconsul cu o oarecare poveste: Zbor. Legătura mea cu ea datează din liceu, de când am învățat să merg pe role. Eram cam agitată și nu prea reușeam să îmi țin echilibrul, dar la un momentdat mi-am dat seama că, dacă mă calmez, mă simt de parcă aș zbura. Și, nu știu cum și de ce, am inceput să-mi cânt singură în minte refrenul: Zbor cu tine catre ce va fi….sa zbor cu tine e tot ce-mi pot dori… Și zău că mi s-a părut că se potrivește perfect pentru mers pe role. Culmea, m-am trezit fredonând aceeași melodie în gând chiar și recent, pe role sau bicicleta.
    O melodie de suflet ar fi “Mi-e dor de tine”, a Malinei Olinescu. O auzeam la “discoteca” improvizată în prima tabără în care am fost vreodată, unde mi-a căzut cu tronc un băiat. Mă rog, vorba vine “căzut cu tronc” – că eram clasa a 3a 🙂 Dar in capul meu, suferința din versuri se mapa perfect peste imposibilitatea materializării iubirii noastre 😅

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.