Archive

Archive for May, 2012

Jocurile foamei şi suferinţa privitã prin lentilã

May 26, 2012 1 comment

        De ceva vreme încoace mã obsedeazã o fotografie… O fotografie despre care auzisem multe, însã ştiam prea puţine. Şi pe care n-o vãzusem. Am gãsit-o recent, întâmplãtor, şi de-atunci mi-a rãmas adânc  întipãritã în minte. O fotografie care descrie moartea, o sublimeazã, o ascunde printre culori şi totuşi, tu, cel care o priveşti, parcã o simţi târându-se pe propria-ţi piele. Îţi pãtrunde în oase şi rãmâne acolo, ca un cancer, te roade pe dinãuntru, te face sã îţi pui întrebãri despre lumea în care trãim.

         Este vorba de fotografia lui Kevin Carter, pentru care autorului i s-a decernat un Premiu Pulitzer, în 1994. S-a fãcut vâlvã la momentul respectiv despre condiţiile în care a fost realizatã fotografia în care un copil sudanez, suferind de malnutriţie şi deshidratare, încearcã cu ultimele puteri sã ajungã la un centru american de distribuire a alimentelor, unde ar fi putut sã primeascã ajutor. La câţiva paşi, cu ochi hulpavi şi lacomi, un vultur aşteaptã sfârşitul fetiţei. Un copil, hãituit de foame, devenit el însuşi hranã pentru vulturi. Un copil, care în loc sã zâmbeascã fericit din braţele mamei, îşi strânge pumnii mici într-o ultimã încercare de a se rãzboi cu soarta. Şi de a o învinge. O fotografie care surprinde exact aceastã luptã surdã cu soarta, o soartã nemiloasã şi nedreaptã, în care oameni şi vieţuitoare se confruntã pentru acelaşi scop comun: supravieţuirea. Lanţul trofic este inversat aici. Oamenii nu se mai hrãnesc cu pãsãri pentru a putea trãi, pãsãrile se hrãnesc cu oameni, aştepându-le propriul sfârşit şi neîndrãznind sã atace primele.

        Privind aceastã fotografie ai sentimentul cã toate valorile îţi sunt bulversate. Este normal ca un copil de caţiva anişori sã ajungã în situaţia asta? Este normal ca astãzi, în secolul XXI cu care ne mândrim, în care tehnologia ajunge sã depãşeascã puterea gândului, undeva, într-un colţ uitat de lume, oamenii sã moarã încã de foame? Cu siguranţã, vorbind strict teoretic, prima reacţie este sã spunem: „Nu!” Şi totuşi, apetenţa noastrã pentru senzaţional, pentru „sânge şi sex” – cum spunea sociologul Pierre Bourdieu – este mai mare decât dorinţa de a-i ajuta pe semenii noştri. Privim pe gaura cheii cum mor oameni şi nu ridicãm un deget sã-i ajutãm. Citim cu interes „Jocurile foamei”, transformãm scrierea într-un bestseller, dormind liniştiţi cã grozãviile descrise în carte sunt doar… o purã ficţiune. Uitând însã cã realitatea, din pãcate, depãşeşte ficţiunea.

         Ceea ce este cel mai tragic este finalul deschis al poveştii… Kevin Carter a aşteptat 20 de minute sã prindã „cadrul perfect”, dupã care a alungat vulturul lãsând fetiţa acolo. Nu se ştie dacã acel copil a supravieţuit sau nu, dacã vulturul nu a avut parte de o masã copioasã câteva ore mai târziu, dupã ce copilului i-a îngheţat pe buze şi ultima suflare. Exact aceeaşi atitudine lipsitã de interes pentru o viaţã pe care, poate, ar fi putut s-o salveze. St. Petersburg Times din Florida a scris imediat dupã publicarea fotografiei: „Omul care și-a potrivit lentila pentru a lua în cadru doar suferința ei, ar putea fi, la fel de bine, un animal de pradă, un alt vultur din decor.

         Bântuit de remuşcãri şi de imaginile atrocitãţilor pe care le-a surprins pe film de-a lungul anilor, Kevin Carter s-a sinucis trei luni mai târziu dupã ce a premit prestigiosul Premiu. „Sunt bântuit de amintirile vii ale crimelor și cadavrelor, și furiei și durerii…copiilor înfometați sau răniți, ale trăgătorilor nebuni, adesea polițiști, ale călăilor…” a scris el în biletul de adio, unde mărturisește și remușcarea că nu a ajutat copilul a cărui suferință i-a adus gloria, dar și moartea. „Îmi pare rău, îmi pare tare rău…Durerea depășește bucuria de a trăi, până într-acolo, încât bucuria nu mai există…”

         Moartea lui Carter continuã povestea, reprezintã contrapunctul, însã în noianul de indiferenţã generalã, cu siguranţã nu dovedeşte nimic. N-am învãţat nimic din experienţa lui şi încã mai tragem cu ochiul, curioşi, pe gaura cheii sau pur şi simplu, instalaţi confortabil în fotoliul preferat cu telecomanda în mânã, la suferinţele altora, fericindu-ne în barbã, cã nu suntem noi în locul lor. Un alt fel de „Jocurile foamei”, petrecute zilnic în faţa noastrã. Ceea ce este cel mai trist, este cã, urmãrind Ştirile de la ora 5, aceea ni se pare cã este normalitatea. Pentru cã da, din pãcate, în fiecare dintre noi, supravieţuieşte un vultur.

Un alt articol care oferã mai multe detalii despre personalitatea lui Kevin Carter, gãsiţi aici.

„Jocurile Foamei” , interpretare şi semnificaţii de Valentin Nicolau, aici.

Advertisements

Imagini ale bucuriei în Est şi în Vest – de Andrei Pleşu

May 21, 2012 1 comment

        Am promis, acum câteva zile cã voi posta şi conferinţa lui Andrei Pleşu, inclusã în volumul apãrut la Humanitas, Imagini ale bucuriei în Est şi în Imagini ale bucuriei în Est şi în Vest, care a generat articolul meu… Cred cã acum veţi înţelege mai bine, dupã ce o veţi citi, la ce anume m-am referit când am spus cã noi, generaţiile de-acum, suntem la fel de neştiutori şi în aceeaşi mãsurã, de neînţelegãtori ca occidentalii care nu au trãit niciodatã vremurile despre care povesteşte Andrei Pleşu. Poate cã aşa vom înţelege mai bine cã lucrurile de care ne bucurãm acum, de la McDonald’s pana la cele 100 de canale tv la care avem acces, nu au existat întotdeauna, nu au cãzut din cer şi nici nu reprezintã meritul nostru. Read more…

Concurs

May 15, 2012 10 comments

      

Înscrie-te şi participă la concursul organizat pe blogul “Things unsaid” şi poţi câştiga o carte cu dedicaţie şi autograf de la Irninis Miricioiu.

Înscrie-te şi participă la concursul organizat pe blogul lui Irninis Miricioiu şi poţi câştiga cartea Dragoste în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez. Este una dintre cărţile preferate ale lui Irninis Miricioiu pe care o recomandã aici.

      Pentru înscriere trebuie să laşi un comentariu la acest articol specificând  adresa de contact cu care vei participa la concurs.

      Pentru a participa trebuie să te abonezi la Feed Burner, (adresa se găseşte aici) şii să scrii pe blogul tău personal un articol care va cuprinde o părere cât mai originală despre blogul lui Irninis Miricioiu, despre ceea ce ţi-a plãcut mai mult citindu-l,  şi  totodatã să anunţi  în articolul tãu despre acest concurs.

În comentariul pentru înscriere vei menţiona o adresă de contact, mailul cu care te-ai abonat la feed şi link-ul unde ai publicat articolul tãu despre concurs si blogul lui Irninis Miricioiu.

Notă

Articolul trebuie să fie cât mai original, cât mai sincer şi mai creativ.

Articolul trebuie să conţină link-ul blogului https://irninis.wordpress.com/  şi link-ul concursului https://irninis.wordpress.com/concurs

Nu contează forma sau lungimea articolului, este de preferat să aibă un aspect plăcut şi un mesaj de transmis. Propria ta opinie.

 Concursul se încheie la 1 iulie, fiind condiţionat de înscrierea a  minim 10 participanţi.

E simplu, nu?

Câştigătorul va fi ales dupã evaluarea celor 10 articole şi va fi anunţat prin mail.

Opţional

Pentru nelãmuriri si detalii, poţi folosi adresa de contact  irninis_ro@yahoo.com.

Irninis Miricioiu… Welcome to my world!

May 12, 2012 1 comment

                       

În blogul personal vei putea afla „things unsaid” printre care şi gânduri, vise şi speranţe, ca o prelungire a fiinţei mele. Sunt amintiri adunate din „emisiuni şi evenimente”, cât şi „de la lume adunate şi-napoi la lume date”, sau „Din arhiva TVR”.

Vei mai putea citi şi jurnalul meu de lectură compus din “litere şi alfabete”, unde vei găsi poezii de dragoste şi alte gânduri despre artã şi frumos care, sper eu, îţi vor face ziua mai frumoasã.

Dacă îţi place ceea ce vei citi şi vrei sã rãmâi conectat la postãrile mele, te poţi abona prin RSS pentru a fi înştiinţat atunci când voi publica noi articole.

Călătorind prin blogul meu, vei descoperi şi categoria “my beliefs” sau “i-support”, lucruri în care cred sau pe care le susţin, şi nu ne vom opri la „întâlniri”, ci vom continua cu “things to remember” – idei geniale despre lume şi viaţã culese din înţelepciunea lumii şi multe alte lucruri care meritã sã rãmânã ascunse undeva, într-un colţ de suflet.

Dacă vrei să afli mai multe despre mine, despre cine sunt şi ce gândesc, mai multe informaţii poţi gãsi  aici.

Dacã ţi-au plãcut ideile mele, mă poţi recomanda pe blogul sau site-ul tău, afişând bannerul acestui blog.

Acesta este blogul meu. Aceasta este lumea mea. Welcome to my world!

 

 

 

 

P.S. Şi nu uitaţi de CONCURS!

 

Categories: Welcome to my world

Bucuria şi comunismul

May 12, 2012 7 comments

       Ieri am primit un nou colet cu cãrţi comandate online, printre ele şi un volum de eseuri semnat de Andrei Pleşu – „Despre bucurie în Est şi Vest”… şi deşi era târziu şi eram obositã, nu m-am putut abţine sã nu rãsfoiesc câteva pagini… una câte una, prinsã de subiect, pânã când am ajuns la finalul primului eseu.

      Am citit în nota lãmuritoare care ţine loc de prefaţã cã cele patru eseuri incluse în volum sunt de fapt conferinţe publice ţinute la solicitarea unor instituţii din strãinãtate. Cu alte cuvinte, reprezintã nişte observaţii ale lui Andrei Pleşu, unele dintre ele dezvãluind propriile experienţe din perioada comunistã, lucruri pe care le-a trãit şi care l-au marcat spiritual şi ideologic. Observaţii  care au în centru… bucuria. Read more…

Sitemap Irninis

May 10, 2012 1 comment

Citeşte din SiteMap… Read more…

Categories: Sitemap
%d bloggers like this: