Home > My beliefs > Mi-ar plãcea sã am un cal…

Mi-ar plãcea sã am un cal…


        

        Astãzi am avut o înregistrare a unei emisiuni despre cai… Invitatul a fost doctorul Ştefan Rãileanu, cel care s-a ocupat de salvarea cailor sãlbatici de la Letea. Şi chiar dacã ziua de muncã s-a încheiat, emisiunea a ieşit surprinzãtor de frumoasã (vã recomand sã o urmãriţi!), nu-mi pot lua gândul de la caii sãlbatici alergând nestingheriţi. Atât de frumoşi, atât de puri, atât de singuratici în libertatea lor.

        Mi-ar plãcea sã am un cal. Mi-ar plãcea sã îi simt muşchii gâtului încordându-se sub degetele mele. Sã îl mângâi. Mi-ar plãcea sã îmi culc capul pe gâtul lui încordat. Şi sã-i ascult inima. Sã mã regãsesc printre bãtãi. Sã-l las sã mã poarte prin lume, fãrã orizont şi fãrã ţintã. Sã simt şfichiuirea vântului pe obrazul fierbinte. Şi pãrul cum mi se încurcã în voie.  Şi fiecare vibraţie a trupului sãu transmisã fiecãrei fibre a fiinţei mele.

         Da, mi-ar plãcea sã am un cal. Sã mã pierd în ochii lui care ştiu sã citeascã suflete. Sã învãţ sã-i descurc coama deasã. Sã-i împletesc funde în pãr aşa cum îmi împletea mie, pe vremuri, bunica. Sã îl scot la plimbare şi sã uit cã trebuie sã mã întorc înapoi.

         Da, mi-ar plãcea sã am un cal… sã îi pun un nume caraghios ca Fulger sau Stejãrel şi el sã o aprobe cu indulgenţã. Sã mã aştepte în fiecare zi în grajd cu ochii lui rugãtori. Şi atât de sinceri. Şi plini de tandreţe. Sã galopãm nebuni şi liberi, cu pãrul în vânt, cu coama în vânt… sã galopãm ca sângele în vine, ca inima ce pulseazã din ce în ce mai tare… sã ne prindã ploaia şi sã ne ude pânã la piele. Sã îmi fie frig şi sã simt cã sunt fericitã galopând printre picãturi. Printre amintiri. Printre lumini şi umbre.

         Da, mi-ar plãcea sã am un cal… sã îi sãrut duios peticul acela moale de piele lucioasã de pe bot.  Şi steaua albã din frunte. Sã îi cuprind gâtul cu braţele şi sã simt cã nu mai existã timp, nu mai existã moarte.

         Undeva departe, poate în altã lume, calul meu înnegurat existã. Mã aşteaptã. Freamãtã de dorul meu. Iar eu ştiu, simt, presimt, cã ne vom întâlni. Poate doar în vis, poate doar în amintirea unui timp netrãit. Poate doar aievea. Însã, ştiu cã dincolo de timp de timp şi spaţiu fiecare dintre noi are calul lui înaripat. Un cal care te poartã prin trecut. Prin viitor. Prin tine însuţi.

  1. March 21, 2012 at 10:08 pm

    Ce frumos! Paragraful meu preferat este al patrulea.
    Cred ca ti-ar placea sa fii tu un cal salbatic🙂

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: