Archive

Archive for November, 2011

Arc peste timp… cu Matei Vişniec

November 27, 2011 Leave a comment

         Târgul Gaudeamus a polarizat zilele acestea aproape întreaga suflare bucureşteanã. Cu mic cu mare, tineri şi bãtrâni, cu toţii s-au înghesuit pentru a intra în contact şi de ce nu, a lua şi acasã, cu fãrâme din înţelepciunea altora. Scrisã, vorbitã, cântatã, ea reprezintã, fãrã îndoialã, o alternativã viabilã la kitsch-ul cotidian. De care ne-am sãturat cu toţii.

          Şi cum nu puteam rata ocazia de a hoinãri puţin printre cãrţi, am ales sã-mi petrec dupã-amiaza de sâmbãtã printre cãrţi dar asistând totodatã şi la douã lansãri importante: romanul „Dezordinea preventivã” semnat Matei Vişniec şi dublul CD-ul „…De dragoste, de rãzboi, de moarte, de unul singur” apãrut la Humanitas Multimedia care poartã amprenta inconfundabilã a lui Grigore Leşe.

          Nu întâmplãtor am ales aceste douã evenimente din sutele de evenimente care au avut loc la Gaudeamus. Trebuie sã recunosc cã am trişat puţin. Am primit din timp lista lansãrilor şi le-am ales cu sufletul. Atât cu Matei Vişniec cât şi cu Grigore Leşe am avut privilegiul sã mã întâlnesc în decorul propriei mele emisiuni, într-un dialog cultural menit sã stârneascã punţi între suflete. Cãci atât teatrul, cât şi doina se trãiesc profund, emoţional, ating coarde sensibile, traseazã hotare de raportare la lucrurile esenţiale din viaţa fiecãruia. Read more…

Advertisements

Despre accidente şi îngeri pãzitori

November 3, 2011 5 comments

Don’t drive faster than your guardian angel can fly!

         

         E la modã sã scrii despre accidente… Mai ales despre accidentele altora… Într-o lume avidã de senzaţional în care suferinţa umanã a ajuns prilej de delectare pentru mase, accidentele nici mãcar nu ne mai înduioşeazã. Zilnic, mor oameni în accidente de maşinã, iar noi îi înregistrãm statistic: ataţia morţi, atâţia rãniţi. Zilnic, vedem la televizor mormane de fiare contorsionate ce au fost, cândva, nişte maşini. Iubite, detestate, cumpãrate cu greu, ajunse acum nişte unelte ale morţii. Iar moartea, în toatã splendoarea ei macabrã, se încadreazã cu simplitate în viaţa noastrã de zi cu zi. Nici mãcar nu ne mai sperie. Dar nici nu ne mai înduioşeazã. Cinismul, ajuns la rang de virtute. Read more…

%d bloggers like this: