Home > My beliefs > 1 martie fãrã mãrţisor

1 martie fãrã mãrţisor


       Încã de micã îmi plãcea sã primesc mãrţişoare… în mintea mea de copil, reprezentau un simbol al primãverii apropiate, nevãzute încã, dar intuite. Parcã primãvara, ea însãşi, reuşea sã prindã viaţã prin micul ghiocel abia înflorit, sau prin nevinovãţia unui animãluţ de sticlã oferit pe post de mãrţisor. Îmi aduc aminte de colecţia întreagã strânsã de bunica-mea şi pusã cu sfinţenie pe unul din rafturile bibliotecii. Jinduiam ore întregi privindu-o, dar bineînţeles, cu micile jucãrii de sticlã n-aveam voie sã mã joc. Dacã, din nebãgare de seamã, aş fi spart vreun elefãnţel sau vreun cãţeluş? Sau dacã vulpea  ar fi rãmas fãrã coadã? Aveam eu duzinile mele de jucãrii. Şi totuşi mirajul animalelor de sticlã, mãrţişoare primite de bunicã-mea an de an pe post de vestitori ai primãverii, a continuat deşi vremurile s-au schimbat, vremurile lor au trecut.

      An dupã an, am continuat sã primesc şi sã ofer mãrţisoare. De la colegi, de la prieteni, de la familie, de la partenerul de viaţã. Tot felul de mãrţişoare… unele simbolice, luate în fugã de la vreo gurã de metrou, altele cumpãrate cu grijã, cu sãptãmâni înainte, diverse obiecte pe post de mãrţişor. De la bijuterii şi parfumuri scumpe, la haine sau alte lucruri de care ceilalţi credeau ca am nevoie. Şi de fapt… de fapt aveam nevoie de altceva. Un mãrţişor mult mai simplu. Dar mult mai greu de oferit. De o vorbã, de o îmbrãţişare, de alintul pe care numai afecţiunea ţi-l poate oferi.

       Ne-am obişnuit sã urmãm tradiţia transformând-o într-o convenţie. „Ah, am uitat, azi e 1 martie?” şi dãm fuga la primul chioşc, luam primele flori întâlnite în cale, primele mãrţişoare, chiar dacã sunt urâte, prost lipite sau toate la fel şi le împãrţim orbeşte tutor colegelor, prietenelor, tocmai ca sã nu ne poatã acuza de indiferenţã. „Ce bine, am bifat-o şi pe-asta! Am scãpat pânã la anu’!”  gândim nepãsãtori dupã ce a mai trecut încã un Mãrţişor. Şi adormim fericiţi cu gândul cã da, încã o datã ne-am achitat exemplar de obligaţii. Obligaţia de a oferi ceva ce, ştim bine cu toţii, celãlalt nu are nevoie. Mã veţi contrazice spunându-mi cã asta depinde de valoarea „mãrţişorului”. Corect, doar cã dacã primeşti o maşinã sau un apartament pe post de „mãrţişor”, atunci, din punctul meu de vedere, nu mai e „mãrţisor”. Este o încercare de cumpãrare a unui suflet. Ori firul acela simplu, împletit roşu cu alb, agãţat simbolic de orice obiect oferit pe post de mãrţişor îşi ţipã trãdarea în clipa în care gestul este denaturat. Nu valoarea obiectului dã valoare gestului în sine. Nu teatralitatea gestului îi demonstreazã esenţa. Doar cã, în graba noastrã de zi cu zi, în acţiunile noastre superficiale, uitãm sã vedem dincolo de aparenţe. Mãrţişorul nu ar trebui sa fie un târg, un troc, un schimb de lucruri fãrã valoare doar pentru cã „trebuie”. Pe care oricum, dupã ce prima zi din martie a trecut, le înghesuim agasaţi într-un sertar, uitând bineînţeles de la cine le-am primit. Asta dacã nu le aruncãm pe toate a doua zi ca sã nu mai ocupe spaţiul degeaba.

       De fapt, cred cã ar fi suficient sã oferim îmbrãţişãri pe post de mãrţişor. Îmbrãţişãri simple, pornite din suflet şi oferite tuturor celor de care ne pasã. Şi firul roşu al mãrţişorului ar lega douã suflete care se regãsesc, care comunicã, care împart o bucurie simplã, necosmetizatã de convenienţe. Asta dacã am avea curajul sã fim noi înşine.

      Vã povesteam la început despre menajeria de sticlã a bunicã-mii. Anii au trecut şi colecţia ei de animãluţe s-a împuţinat pânã când a dispãrut cu totul. Unele s-au spart, altele s-au pierdut şi în locul lor au apãrut alte bibelouri menite sa fie expuse. Ele mai existã doar în sufletul meu, ca un mãrţişor care aşteaptã sã fie dat de fiecare 1 martie. Şi totuşi…

     Astãzi eu nu am primit încã niciun mãrţişor. Voi?

  1. March 1, 2011 at 11:15 am

    Big big hug for you !

  2. March 1, 2011 at 11:47 am

    Te imbratisez din suflet, cu caldura care leaga oamenii!

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: