Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara –
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
Irninis, sper să nu fie amurg de toamnă decât la tine pe blog. Totuşi, suntem abia spre sfârşitul lui Septembrie. Sper că nu ai uitat aşa repede cele -20°C de iarna trecută (şi începutul primăverii trecute).
da toamna e un anotimp ok dar parca tot vara si primavara sunt mai frumoase…ce ziceti? nu am dreptate?
Fiecare anotimp e frumos, ca şi fiecare fată, desigur, dar depinde cât de bine îşi arată frumuseţea şi cât de bine ştie fiecare săle aprecieze!