Un pom în toamnã

Am crescut ca un pom la perete.

Ramurile mele fragede s-au lipit de cãrãmida durã,

şi au crescut strâmbe, noduroase.

Rãdãcinile mele au întâlnit bariere de netrecut

dincolo de care doar un colţ de cer a mai rãmas.

 

Am crescut ca un pom la perete.

Şi-n jurul meu s-au împletit lanţuri de sânge

sãpate adânc, pânã în rãdãcini.

Degete de furnici mi-au sfredelit scoarţa.

Din seva mea au bãut zeii.

 

Pânã-ntr-o zi.

Şi apãsarea zidului s-a scurs în mine,

atunci când, printre ramurile mele îngãlbenite de toamnã,

undeva, agãţatã, bãtea inima ta.

Irninis Miricioiu