Ecou
Timpul se târãşte greoi
Pe trupul meu din praf de stele.
Întinde mâna… atinge-mã,
Mã voi deschide ca întâia geanã de luminã
ce joacã pe prima picãturã de sânge,
cãzutã-n loc de lacrimã.
Clepsidra zgârie cu unghiile secunda
În care te-am cunoscut,
în care te-am primit dincolo de aparenţe,
dureroase, dar dure şi trainice,
pentru ca nimicul din mine,
sã nu strãpungã suprafaţa rece.
Nu, nu sunt eu cea care
ţi-a furat visul.
Nu, nu sunt eu cea care
te-a sfãrâmat în bucãţele.
Nu, nu sunt eu cea care
A murit pentru tine.
Melcul fãrã cochilie
Cochilia mea nu e destul de tare
Sã mã apere de mine,
de tine, de vid,
de dragoste.
Cochilia mea nu e suficientã
sã închidã ecoul unei lumi decadente,
sã spargã în cioburi imaginea grotescã
a unui suflet amputat.
Nu va creşte nimic în locul
în care ai plantat deznãdejde.
Nu vor prinde rãdãcini
gândurile de dragoste,
pe care le-ai semãnat fãrã sã vezi,
cã dincolo de tine,
n-a mai rãmas nimic.
Timpul nu se va opri în loc
sã se întrebe dacã meritã curgerea.
Lumea nu va încremeni într-o mişcare
dintr-o fotogramã ruptã.
Nimic nu se va schimba
poate doar melcul fãrã cochilie.
Cochilia mea nu e destul de rezistentã
sã opreascã valuri de dor,
tristeţe şi ardoare.
Cochilia mea nu e suficientã
sã mã ascundã de dragostea din mine…
Irninis Miricioiu
Irninis Miricioiu 