Home > Things to remember > Fragmentarium

Fragmentarium


 

“Tu ai murit, pe tine te intalnesc la tot pasul,

Tu, cel pe care l-am iubit si-l iubesc ca pe-un mort

De ce-mi iesi in cale ca oricare altul?

Din tot ce-a fost patima si dezamagire cat a trecut?

Cat a ramas?

Din zborul meu catre tine, spre piscuri muiate in albastru,

Din caderile in prapastii inghetate si negre,

Unde, de ce m-am oprit? Unde ma aflu?

M-ai jupuit, m-ai faramitat, m-ai inselat

Cum de-am iesit din visul asta urat  mai intreaga,

Mai bogata, mai vie?

Tu ai murit… Eu sunt vie,

Si zilnic, aproape de tine ma gandesc la ce-a fost,

La ce-o sa fie!

Ochii-mi ard de lacrimi incremenite.

Sufletul mi-e parjolit.

 

Tu ai ramas in amintire intreg, viu, ca o faclie…

Dar tu esti mort, iubitul meu. Faclia arde

La capataiul dragostei mele.

Si nu-mi pare rau.

Dragostea mea a murit, dar in cenusa mai sunt farame, incandescente, vii

Dac-ai veni, dac-ai sufla… s-ar aprinde…

Flacaruile albastre s-ar rosi, s-ar intinde.

Valvataile m-ar cuprinde iar, fara mila.

Dar tocmai asta nu vreau.m

Prin ele o data am trecut,

Le-am simtit arsura,

M-am zvarcolit in focul dragostei si n-am pierit.

Am scapat vie!

Acum, in prospetimea zapezii, am simtit ghioceii.

Pe crengi arse de frig, simt, presimt mugurii…

Ii vad, ii aud cum se sparg.

Am sa-i astept.

Am sa duc intaile frunze,

Toata primavara am s-o duc la mormantul dragostei mele…

Acolo, stii unde…

Pe maidanul pe care ai zvarlit-o,

Uite acum cum straluceste,

Ca un licurici intr-o padure… noaptea!

Dragostea mea a murit!

Dar uite-o intreaga in steaua de acolo,

Intaia stea pe tot necuprinsul acestui amurg,

Uite-o intreaga in lacrima care a ramas agatata,

Intre gene…”

 

Cella Serghi

  1. April 4, 2010 at 3:16 pm

    Am primit mailul cu poezia intr-un moment in care exact asta simt, ce ai scris si tu ..Ma gandesc ca poate e un semn …

  2. irninis
    April 6, 2010 at 5:22 pm

    nimic pe lumea asta nu e intamplator… totul este doar o piesa dintr-un puzzle urias compus de Dumnezeu pentru noi oamenii…

  3. Andu
    April 16, 2010 at 10:01 am

    Marturisesc ca m-am incredintat cu greu de minunatia acestei lumi. Am cautat intamplarea din umbra… intamplarilor pana cand mi s-au impaienjenit ochii – merci, Cella🙂 – si deseori mi s-a parut mai lesne sa nu inteleg decat sa cred. Cu toate ca n-am ajuns sa-ti impartasesc viziunea cu puzzle-ul, am simtit prea des si prea adanc atingerile miraculoase asupra vietii mele ca sa mai fie loc de tagada. Starui, insa, in a pretui infinit mai mult un gest asumat decat o potrivire, oricat ar fi de celesta. Daca este neindoielnic ca Dumnezeu ne da, noua ne revine epopeea de a ne baga in traista; iata o provocare in fata careia ne dovedim adeseori nevolnici. Si astfel ajungem sa ne pierdem printre stive de sanse irosite si regrete tarzii. Poate ca avem nevoie mai degraba de curaj decat de minuni, de felii de viata in locul sedintelor de spiritism. Dau o mie de apusuri de soare pe un singur rasarit. Anyone interested?🙂

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: