Archive

Archive for April, 2010

Fragmentarium

April 4, 2010 3 comments

 

“Tu ai murit, pe tine te intalnesc la tot pasul,

Tu, cel pe care l-am iubit si-l iubesc ca pe-un mort

De ce-mi iesi in cale ca oricare altul?

Din tot ce-a fost patima si dezamagire cat a trecut?

Cat a ramas?

Din zborul meu catre tine, spre piscuri muiate in albastru,

Din caderile in prapastii inghetate si negre,

Unde, de ce m-am oprit? Unde ma aflu?

M-ai jupuit, m-ai faramitat, m-ai inselat

Cum de-am iesit din visul asta urat  mai intreaga,

Mai bogata, mai vie?

Tu ai murit… Eu sunt vie,

Si zilnic, aproape de tine ma gandesc la ce-a fost,

La ce-o sa fie!

Ochii-mi ard de lacrimi incremenite.

Sufletul mi-e parjolit.

 

Tu ai ramas in amintire intreg, viu, ca o faclie…

Dar tu esti mort, iubitul meu. Faclia arde

La capataiul dragostei mele.

Si nu-mi pare rau.

Dragostea mea a murit, dar in cenusa mai sunt farame, incandescente, vii

Dac-ai veni, dac-ai sufla… s-ar aprinde…

Flacaruile albastre s-ar rosi, s-ar intinde.

Valvataile m-ar cuprinde iar, fara mila.

Dar tocmai asta nu vreau.m

Prin ele o data am trecut,

Le-am simtit arsura,

M-am zvarcolit in focul dragostei si n-am pierit.

Am scapat vie!

Acum, in prospetimea zapezii, am simtit ghioceii.

Pe crengi arse de frig, simt, presimt mugurii…

Ii vad, ii aud cum se sparg.

Am sa-i astept.

Am sa duc intaile frunze,

Toata primavara am s-o duc la mormantul dragostei mele…

Acolo, stii unde…

Pe maidanul pe care ai zvarlit-o,

Uite acum cum straluceste,

Ca un licurici intr-o padure… noaptea!

Dragostea mea a murit!

Dar uite-o intreaga in steaua de acolo,

Intaia stea pe tot necuprinsul acestui amurg,

Uite-o intreaga in lacrima care a ramas agatata,

Intre gene…”

 

Cella Serghi

%d bloggers like this: