Diluviu

 

 

Diluviu

 

 

Nori negri se grãmãdesc la poarta creierului meu

Porumbei albi zboarã

Goniţi de furtuna din mine

Am rãmas încremenitã

În ploaia rece

Ce mã turteşte, mã îndoaie

Mã face una cu pãmântul.

Un fulger îmi sfredeleşte creierul

Pânã in adâncuri

Viscoleşte cu gânduri translucide

Şi universul meu s-a închis intr-o picãturã de ploaie

Încerc sã îmi adun fãrâmele

De adevãruri

Ca sã gonesc ploaia

Ce plouã, plouã, plouã,

Plouã din coasta mea.

Am rãmas îngheţatã ca o picaturã de ploaie

Suspendatã de pana unui porumbel.

 

 

de Irninis Miricioiu

Advertisements