Hello world!

  

                                                                                     

     

       Sunt sclavul muzicii. Schimb muzica, imi schimb starile… Noaptea nu mai am somn, ziua nu mai am viata, nimicul ma impaiaza, timpul isi bate joc de mine, eu imi bat joc de el, schimbam rolurile si nimicul, ca un carcel dureros, ma impaiaza din nou. Cand la final de conversatie cineva imi ureaza “o zi buna” sau “o seara placuta” imi suna inevitabil a injuratura…
     “O zi buna!”, “Du-te dracu’ si tu!”… Stii conversatiile alea de complezenta care se incheie cu un schimb de numere de telefon, de adrese de mail, pe care in timp ce le scrii te gandesti ca nu le vei folosi niciodata si ca le-ai luat degeaba? Sau “mai vorbim noi” in timp ce gandul tau completeaza “sper ca nu prea curand, eventual niciodata”. Oamenii fac asta mereu. Recent, in timp ce o tipa isi scria adresa de mail pe un biletel, imi venea sa-i spun, de ce faci asta cand, la naiba, stii ca o faci degeaba, stim cu totii… Imi venea atat de tare sa-i spun incat m-am speriat ca va sosi curand ziua in care nu ma voi mai putea stapani. Ziua in care parintii mei vor fi ramas niste prosti educatori, ziua in care chestiile astea marunte si stupide care fac din noi niste bine-crescuti, niste prea-politicosi-pentru-a-mai-fi-sinceri, le voi prinde din zbor si le voi trimite inapoi celor care mi le adreseaza. Nu, nu-mi place melodia asta, e preferata ta, dar mie nu-mi place, nu, nu o sa caut filmul asta, e o porcarie de duzina, nu, nu ies asta seara, nu am chef, nu, nu mai vreau sa aud cat esti de obosit, cat ai muncit, ce ti-ai mai cumparat, nu, nu-ti sta bine cu rochia asta si da, esti grasa!!
     De ce nu putem fi normali? De ce una gandim si alta spunem, in numele unei false politeti? Avem interese, nu? Nu ne place sa fim singuri, ne place sa fim mintiti, amagiti. Ce n-am da pentru unul care sa stie sa ne minta cum trebuie! De ce luam totul personal? Haha!! De ce nu? Nu suntem noi buricul pamantului? Sa ajungi sa dai sms-uri “de dragoste” din pur reflex, asta da progres! Cuvinte goale pentru ca “da bine”. Vreau sa-ti patezi cravata cu sos si sa razi, vreau sa vezi cat esti de grasa si sa te iei la misto, vreau sa spui te iubesc si sa simti! Vreau sa ne contrazicem o seara intreaga pe teme aberante si apoi sa facem dragoste, vreau ca nu sa fie nu si da sa fie da, vreau sa fim normali. Cate contracte s-ar anula daca am fi dintr-o data normali, cate certuri s-ar isca, cate orgolii ranite, cat rahat intre biscuiti. Normal nu inseamna nesimtit, lipsit de bun simt sau de tact, normal inseamna ca ceea ce gandesti sa se reflecte in ceea ce spui si ce faci. E mai mult decat greu, am incercat de atatea ori… Dar cand iese, impaiez nimicul, noaptea am somn si ziua am viata!

@ Coffee Break